Marshall McLuhan – Să înţelegem media. Extensiile omului

Noile mijloace media fac să dispară centrele de putere stabilite, de pretutindeni, odată cu presupunerile noastre fundamentale. Să înţelegem media este una dintre cele „6 lucrări de bază ale gândirii secolului XX“, un tur de forţă, de inteligenţă şi analiză ce marchează un punct de cotitură în istoria ideilor. Într-un stil rapid, animat, debordând de erudiţie şi satiră, McLuhan prezintă o interpretare radicală a istoriei, având ca actor principal comunicarea media. Aceasta, ca şi forţele ascunse ce modelează omul şi societatea, este de obicei ignorată. Ignorarea formelor media, tendinţa noastră de a nu le lua în seamă, este un eşec al „culturii cărţii“ sau al percepţiei occidentale în general, obsedată de conţinut, şi trebuie să se reinventeze în noul mediu electronic. Încă din primul capitol, „Mediul este mesajul“, McLuhan ne invită să ne debarasăm de vechile obiceiuri de gândire şi să adoptăm noi criterii pentru percepţie şi cunoaştere. Publicată prima oară în 1964, Să înţelegem media: extensiile omului l-a propulsat pe Marshall McLuhan pe scenele lumii şi l-a transformat într-unul dintre cei mai cunoscuţi intelectuali ai tuturor timpurilor. În textul său îndrăzneţ, Marshall McLuhan duce interpretările la noi înălţimi, explorând implicaţiile unor tehnologii, precum radioul şi televiziunea, telefonul şi telegraful, jocurile, îmbrăcămintea şi banii — toate modalităţile de comunicare cu impact asupra ordinii sociale. Ceea ce McLuhan ne provoacă să facem este să plonjăm în ceea ce el numeşte „procesul creativ de...

Shane Nagle – Învaţă să desenezi. Lucruri extraordinare

Copilul tău îşi petrece adeseori timpul schiţând tot felul de maşinuţe, animale şi personaje mai mult sau mai puţin reuşite? Eşti profesor şi ai nevoie de surse noi de inspiraţie pentru a-i face pe elevi să descopere plăcerea desenului? Eşti chiar tu un mic artist în devenire şi nu ştii încă să-ţi canalizezi talentul pentru desen? Acum ai la dispoziţie manualul perfect de desen pentru mari şi mici! Structurat în etape progresive, fiecare model oferă indicaţii uşor de urmat care ajută la formarea abilităţilor de desen, furnizând, în acelaşi timp, o bază solidă pentru micii artişti. Cartea include informaţii despre materialele necesare, tehnicile de desen variate, despre abilităţile care trebuie exersate, sfaturi utile pentru desen şi îi învaţă pe copii despre Spaţiu, Eroi şi ticăloşi, Personaje fantastice, Dinozauri, Super maşini, Sport extrem, Animale ucigaşe, Maşini de...

Amos Oz – Cutia neagră

Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi. Romanul Cutia neagră a fost distins în Franţa, în 1988, cu Premiul Femina Étranger. Plasându-şi romanul epistolar într-o societate israeliană aflată în continuă transformare, în anii ’70 ai secolului trecut, Oz îl populează cu personaje pitoreşti şi eterogene: tineri hippie, locuitori tradiţionalişti ai kibbutzurilor, fanatici religioşi, extremişti, ale căror portrete sunt creionate cu umor şi inteligenţă. Toate scrisorile din care este alcătuită Cutia neagră spun însă, direct sau indirect, povestea Ilanei Brandshteter, o femeie captivă în spaţiul sufocant dintre o iubire imposibilă, distructivă pentru fostul ei soţ, Alexander Ghideon, un reputat om de ştiinţă israelian stabilit în străinătate, şi o căsnicie stabilă, lipsită de pasiune cu un tânăr şters, Michel Sommo. Intriga şi personajele romanului gravitează în jurul Ilanei şi al lui Alex, ţesând legătura dintre ei şi ajutând la descifrarea cutiei negre a poveştii lor de dragoste, aflate acum la un pas de un sfârşit tragic. de acelaşi autor: Să nu pronunţi: noapte Rime despre viaţă şi moarte Scene de viaţă campestră Deodată în adâncul pădurii Order Cutia neagră Preţ @ RON29,00 Qty: Adauga in cosul de...

Beatrice Rămăşcanu – Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României. 1994-2010. Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile

În urma numeroaselor condamnări ale României, în opinia publică s-a transmis cu o siguranţă specifică, de către oamenii politici, presă ori de către reprezentanţi ai autorităţilor publice, ideea că judecătorii poartă vina exclusivă a acestor condamnări, desigur, în planul cauzalităţii fiind ultima verigă înainte de trimiterea unei cauze pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. O astfel de opinie se bazează pe argumente speculative, iar nu pe o cercetare ştiinţifică amănunţită. În această lucrare s-a urmărit sa se rezume fiecare cauză în care România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor...

Eugen Simion – Convorbiri cu Petru Dumitriu

E.S.: M-a interesat şi continuă să mă intereseze destinul acestui mare scriitor care a părăsit o literatură şi îşi găseşte greu locul în alta, pe măsura talentului său. Continuă să fie obsedat de împărăţia frigului şi, iată, împărăţia îl marginalizează. (…) „Pe ce lume sunt?“ se întreabă el. Într-o lume, oricum, în care toate se amestecă şi se complică. Petru Dumitriu l-a aflat în exil pe Dumnezeu şi Dumnezeu l-a salvat de câteva ori. Îl va salva, oare, până la sfârşit? Este întrebarea pe care şi-o pune în mai multe rânduri prozatorul şi la care, în cele din urmă, tot el va trebui să răspundă… Nu şi-a pierdut credinţa în literatură. Continuă să scrie, are proiecte, scrisul rămâne pentru el un mod de existenţă. Mă întreb dacă există, în fapt, o altă cale pentru un scriitor adevărat… P.D.: Mie îmi place viaţa ca să muncesc, să iubesc şi să fiu iubit. Vorbind de iubire în sensul cel mai larg, în care, de exemplu, e cuprinsă prietenia. Da, să iubeşti oameni care au trăit, oameni de pe vremuri, creaţii omeneşti. Deci în sensul ăsta iubesc în multe feluri şi sunt iubit aşa cum sunt eu, acela care sunt. Din cauza asta moartea, pentru mine, e un lucru cumplit şi detestabil, dar îl recunosc, îl constat. Este soarta noastră şi cât sunt eu de creştin…, prost creştin… nu sunt un bun creştin… dar sunt un creştin care se roagă şi-l iubeşte pe Dumnezeu şi îl iubeşte pe Isus Cristos — Dumnezeu-Fiul — şi un om care se roagă Sfântului Duh şi lui  Dumnezeu-Unul şi Trei… aşa cum sunt, am mari îndoieli în ce priveşte moartea. Eu nu ştiu dacă viaţa continuă în vreun fel sau reîncepe. Nu ştiu dacă există o înviere. (…) Poate că teama de moarte e şi ea o eroare. Poate că ne înşelăm şi crezând că murim...