Cătălin Dorian Florescu – Maseurul orb

De Octav Popa Un complex de care scriitorii vechi şi noi suferă şi au suferit în tăcere, este acela de a reuşi să-şi marcheze prezenţa în spaţiul literaturii  universale. Nimeni nu se dă în lături de la o referinţă, o laudă de încurajare, o undă de critică venită de peste graniţă, cu toate astea, puţini sunt cei “aleşi”. Nu încape vorba de invidie, ghionturi ori blamă din partea acelora ale căror opere rămân lecturate în cercul restrâns al spaţiului mioritic, dar cu siguranţă râvnesc la statutul colegului de breaslă ajuns să hrănească cu literatura lui copiii altor neamuri…căci oameni sunt şi ei. Un exponent al acestei clase de scriitori “ajunşi” este Cătălin Dorian Florescu. Romanul cu care Florescu se bucură de atenţia “străinătăţurilor”, Maseurul orb, a apărut în anul 2006 la editura elveţiană Pendo. Volumul care vorbeşte în româneşte despre o Românie – insulă a tuturor posibilităţilor, este tradus în cuvinte germane, olandeze, hispnice, având în plan să se povestească pe limba lor atât italienilor cât şi francezilor. Romanul vorbeşte despre magnetismul locului, condimentat puternic de puseuri melancolice. Gândurile priponite pe aceste meleaguri mustind a tradiţii şi vorbe de duh, îl determină pe  “elveţianul” Teodor Moldovan,  să revină în ţară. La vârsta de 19 ani izbutise să fugă din lumea condensată a socialismului alături de părinţii lui, la pas, cu picioarele sterpezite şi cu o avuţie îndesată în trei rucsace întărite tacticos de o mamă pricepută în croitorie. De această dată, sub egida democraţiei post-decembriste, domnul Moldovan revine în ţară în compania unui Audi, cu un portofel doldora de carduri bancare asortate unui costum din stofă englezească pe măsură. Fundamentul pe care este ridicată iniţiativa protagonistului este revederea tinereţii, mai exact a lui Mihai povestitorul, bărbatul care în schimbul unei sticle de tărie divulga istorisiri neauzite, şi a iubitei sale Valeria. Avântul şi nerăbdarea acestei reîntâlniri cu trecutul este...

Florence Braunstein – Istoria civilizaţiilor

Cartea intenţionează să scoată în evidenţă marile linii de convergenţă între fenomenele politice, istorice, filozofice şi religioase. Autorii nu au dorit să înfăţişeze exhaustiv evoluţia de milenii a omenirii, ci să redea repere fundamentale ce au marcat fiecare domeniu al cunoaşterii umane: religie, arte, arheologie, matematică, astronomie, cosmologie, medicină, filozofie...

Tom Gallagher – Deceniul pierdut al României

Aderarea la Uniunea Europeană a fost una dintre cele mai importante decizii luate vreodată de România după ce s-a afirmat ca naţiune independentă. Toate sondajele de opinie de după 2000 au evidenţiat că românii au avut cea mai pronunţată orientare pro-europeană dintre toate statele candidate la aderare. Însă UE nu a fost întotdeauna un garant absolut al intereselor României în perioada anilor de negociere a...

Roxana Lăcătuşu – Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României. 1994-2011. Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile

În urma numeroaselor condamnări ale României, în opinia publică s-a transmis cu o siguranţă specifică, de către oamenii politici, presă ori de către reprezentanţi ai autorităţilor publice, ideea că judecătorii poartă vina exclusivă a acestor condamnări, desigur, în planul cauzalităţii fiind ultima verigă înainte de trimiterea unei cauze pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. O astfel de opinie se bazează pe argumente speculative, iar nu pe o cercetare ştiinţifică amănunţită. În această lucrare s-a urmărit sa se rezume fiecare cauză în care România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor...

Liiceanu: „Dacă era acum Geoană, România ar fi fost condusă de Vântu and so on”

Gabriel Liiceanu şi când se scuză se acuză. Încearcă de la o vreme să se despartă de Satana. Adică de Băsescu. Dar nu poate. Ceva îl strânge. Nu cred că la inimă. Poate prin fişier. Sau în Jurnalul de la Păltiniş e o cheie ascunsă. Nu cred că mai există probe. Demult au fost listate la bursa de la Glina sau Berevoieşti. La TVR, de unde încasează o sumă cu multe zerouri lunar, a spus că preşedintele a practicat un fel de ciocoism în relaţia cu Raed Arafat. „Un preşedinte nu intervine într-o emisiune şi stă de vorbă cu un subsecretar de stat. A luat nişte măsuri bune pe care nu a ştiut să le explice. Dacă ar fi ajuns Geoană preşedinte, Vântu and so on ar fi condus România” So...

« Older Entries Next Entries »