Steven Pallett – Simply Sushi. Book&DVD

Volum în limba engleză. 64 pagini şi dvd. Finally, a DVD , a book and a Bamboo Rolling Mat kit. Steven Pallett makes it so easy for the amateur to learn how to make sushi. The presentation is clean ,organized and explains the whys is making sushi (Why use Japanese Rice, Why do you need to wash rice several times, Why you need a long sharp knife,etc.), not just -„do this because you have to…” instructions. Making sushi requires timing.Books can not teach you timing that is why the DVD is a big help for serious sushi fanatics. The is the best sushi video I have seen. There is another good sushi DVD called Ken Sushi Volume1 (there seems to be no vol.2) but Ken is not too articulate plus there are some typo errors and gaffes in the shoot and edit of the video which makes the production amateurish. Order Simply Sushi. BookDVD Preţ @ RON65,00 Qty: Adauga in cosul de...

Nicu Alifantis – Scrisori nedesfăcute

De Alexandru Cristian Poetul Nicu Alifantis este un muzician al cuvântului, forţa poeziei sale irumpe şi distruge simplitatea care ne înconjoară.Cu un limbaj direct, o adresare colcvială, poetul încearcă să fie aproape de public, chitara sa a făcut loc lirei, o liră puternică şi curajoasă. Citadinul poeziei sale este reprezentat de apologia noului secol, de resemnare faţă de tehnologie, nu este un revoltat împotriva vremurilor.Aşa cum spunea Nichita Stănescu fiecare epocă are poeţii săi, în această epocă a vitezei şi furiei electronice poetul Alifantis răzbate şi distruge tot.Nu este o ardere completă a conceptelor, este o dărâmare şi o reclădire a acestora pe baze cum ar fi sinceritatea, respectul, iubirea şi corectitudinea. Poeziile sale nu sunt deloc răzbătute de un fior adolescentin, cum plin de modestie o mărturiseşte, ci sunt mature şi responsabile.Poetul are verticalitatea unei decizii, când ne îndeamnă să visăm sau mut să aşteptăm viaţa, o spune cu modestie şi virilitate.Spectatorul din cântecele sale este acum spectator neangajat, tăcut. Publicul este răscolit de forţa versurilor, de vigoare şi virilitatea pe care puţini poeţi o mai au în ziua de astăzi dar şi de luciditate.Poetul nu îngroapă ideile sale în metafore şi în silogisme care mai de care mai sofisticate sau cu aere de filosofii.Filosofia sa este cuvântul rostit din inimă, pe valuri tăcute ale Dunării care izbesc încet dar cu o cadenţă continuă sufletul cititorului. Poezia sa nu poate să nu rămână, cântecele sale aşijderea.Ce cuvânt îmi vine în minte prima oară despre universul poetic alifantesc…CURAJ.Curajul de a lupta, de a te lua la întrecere cu viaţa şi de a reuşi când toţi ceilalţi chiar şi cei apropiaţi te-au minimalizat sau mai rău te-au ignorat.Muzica este o poezie, poezia este o muzică a cuvântului.Îl îndemn pe muzicianul Alifantis, să devină şi poetul Alifantis.Un poet care va rămâne în literatura noastră ca unul dintre cei mai curajoşi, verticali...

Ursula Le Guin – Mormintele din Atuan

De Marius Ghilezan Cititorilor de fantasy. Editura Alexandria le oferă o nouă poveste intitulată cam sumbru “Mormintele din Atuan”, dar plină de aventură. Deasupra răului ce pare copleşitor, Ursula K. Le Guin dă viaţă unui personaj carismatic. Tenar, o fetiţă de şase ani, trăieşte într-o colibă. Cartea e a doua dintr-o serie, dar îţi dai seama despre prima fără mare efort în timpul lecturii, dacă nu ai citit-o. Scriitura e plină de descrieri şi de miez epic. “În valea adâncă, la asfinţit, merii dădeau să înflorească. Ici colo, printre crengile umbrite, se deschisese, înainte să-i vină timpul, câte o floare albă sau rozalie şi se ridica precum o stea ce abia pâlpâie. Printre straturile livezii, în iarba nouă, deasă şi umedă, fetiţa fugea de dragul de a fugi. Auzindu-se strigată, nu veni deîndată, ci se învârti îndelung înainte de a-şi întoarce chipul spre casă. Mama, aşteptând, cu lumina focului în spate, privi mica făptură ce fugea şi plutea ca un puf de scaiete suflat peste iarba de sub copaci”, aşa descrie Le Guin începutul acţiunii. Este luată şi dusă într-un castel dărăpănat unde, acoperită treptat de întuneric. devine, prin reîncarnare, Mare Preoteasă Renăscută a catacombelor din Atuan şi Mare Preoteasă a Celor Nenumiţi cu titulatura Cea Devorată. Creşte aici fără să ştie altceva decât ritualurile dintre lespezile de piatră, întunericul din labirinturile adâncurilor însoţindu-i paşii, până într-o zi când un vrăjitor din Ţinuturile Interioare ajunge în acel loc. Până la venirea lui, copila nu ştia nimic despre ce vrea lumea de la ea. Ignorată, sfidată, privită cu invidie de către preotese, de teamă să nu le fie concurente, ea caută să elucideze singură misterele. Eoina a început să desluşească singură secretele templului, explorând labirintul de sub templu, loc în care nu se putea pătrunde cu vreo făclie, pentru a nu întârâta spiritele beznei. Târziu a aflat că are drept...

De ce trebuie să iasă scriitorii în stradă şi pe Facebook?

Dan Mircea CIPARIU Am fost la mitingul USL şi în Piaţa Universităţii nu numai din nostalgie pentru anii în care, împreună cu Alexander Baumgarten, Dan Pleşa sau Sorin Gherguţ, am coordonat, până la venirea minerilor, în iunie 1990, revista „Piaţa Universităţii”. Am considerat că democraţia noastră este în pericol atâta vreme cât ţara este condusă prin ordonanţe de guvern, prin politica lui „aşa vor muşchii mei” de preşedinte de stat şi şef de partid. Nu e deloc în regulă ca să nu ai alegeri libere locale şi parlamentare. Şi, mai grav, e ca aceste alegeri să fie falsificate direct sau prin operaţiuni de manipulare şi mistificare ale votului cetăţenilor. Libertatea este pentru scriitor, până la urmă, momentul confruntării sale cu oglinda propriei sale conştiinţe. Alegi între a fi prieten cu Adevărul sau prieten cu cei care pretind că ei sunt adevărul, calea şi viaţa societăţii. Un scriitor lucrează cu ficţiunea, dar şi cu autenticitatea în care trăiesc personajele şi lumea construită de el. Scriitorii care cred în Libertate şi Adevăr, fără să le-o spună sau să le-o ceară cineva, vor ieşi în stradă sau pe bulevardele virtuale pentru a lupta, fiecare cu forţa cuvântului său, pentru Libertate şi Adevăr! M-am bucurat mult pentru colegii mei de breaslă care au ieşit să demonstreze paşnic în stradă sau pe reţelele de socializare. Pentru că e la fel de important să protestezi atât în stradă, cât şi pe Facebook. Aş crede chiar, dat fiind impactul formidabil prin care o reţea de socializare multiplică instantaneu un mesaj, că protestul pe Facebook este de aceeaşi valoare cu cel exprimat în stradă. Pentru că el asigură suportul psihic şi de încrdere pentru cei ce stau faţă în faţă cu scutierii care mai apără astăzi regimul Băsescu. Acest popor din faţa laptopului sau a PC-ului este atent şi la provocări, şi la manipulări, are inteligenţă şi...

Adriana Weimer – Drumuri în noi

De Livius Petru Bercea În 1997, pe coperta ultimă a volumului personal de debut al Adrianei Weimer, Drumuri în noi, erau reproduse cuvintele reputatului critic literar Gheorghe Grigurcu : «Mezina septetului lugojean este Adriana Weimer. Tinereţea se prelinge în şuvoaie de materie întrebătoare, «dincolo de ridurile iubirii», precum o paradoxală «destrămare născândă a vieţii», reclamându-i «dreptul la fericire». Este aprecierea ce se dă contribuţiei poetice pe care Adriana Weimer a adus-o la alcătuirea volumului colectiv de poezie Cartea poeţilor, din 1994, volum apărut la editura «Lugojpress». Nu e puţin lucru ca într-un peisaj saturat de veleitarismul unor aşa-zişi poeţi, un critic de talia lui Gheorghe Grigurcu să-ţi remarce şi să-ţi aprecieze versurile! (N-am reprodus integral, la început, cuvintele lui Gh. Grigurcu). Ceea ce consider că este important e faptul că sunt apreciate tocmai constantele acestui univers poetic, ceea ce se va păstra neatins de la volum la volum şi ceea ce mai târziu o va diferenţia pe poetă de confraţii de generaţie. Nu e puţin lucru să publici apoi trei volume independente de poezie, să participi la şedinţe de cenaclu, să depui o activitate constantă în conducerea unei prestigioase reviste de cultură (am numit aici revista «Banat») şi să devii absolventă a Facultăţii de Artă ! E doar un sumar cuvânt de inventariere despre munca Adrianei Weimer şi este doar «partea vizibilă» a aisbergului, mai bine zis, doar activitatea cu care poeta a ieşit în agora. La cei 40 de ani pe care i-a împlinit, Adriana Weimer e un poet în toată puterea cuvîntului. Ea se remarcă în peisajul literar contemporan, printre poeţii Lugojului, dar şi în «confruntări» naţionale, printr-o prestaţie profesională distinctă, prin câteva constante care o individualizează şi pe care aş vrea să le subliniez în continuare (de altfel, activitatea poetică a Adrianei Weimer a fost răsplătită cu numeroase premii la concursurile şi festivalurile naţionale de poezie...