Stephen Young – Capitalismul moral

De Marius Ghilezan Într-un moment de criză şi de pervertire a valorilor, prodecanul de la Harvard, Stephen Young, a grupat toate principiile morale ale umanităţii într-o lucrare de referinţă. „Capitalismul moral –  o reconciliere a interesului moral cu binele public” nu este o intruziune galopantă prin memoria diferitelor culturi, ci o colecţie de argumente pentru dezvoltarea eficientă a sistemului concurenţial de mâine. Reinterpretând învăţăturile lui Confucius, ale lui Budha şi ale altor înţelepţi antici sau moderni, creează un silogism apt pentru o construcţie democratică nu numai pentru domeniul privat, ci şi de stat. El consideră că ne aflăm în cea de a şasea treaptă de dezvoltare socială preconizată de psihologul Lawrance Kohlberg, acea a contractului, bazată pe valorilor etice. Autorul este convins că „tentativele de a guverna în numele unor virtuţi absolute au lăsat în urmă moarte şi suferinţă”. El consideră că acordul social şi încercarea de construcţie durabilă a noului capitalism trebuie să fie în paradigma moralităţii. În viziunea sa, socialismul utopic nu a făcut altceva decât să deterioreze mugurii dezvoltării sociale, iar globalizarea ar trebui să aducă beneficii nu numai pentru investitori, ci şi pentru clienţii acestora. După el, strategia cu sumă nulă: „eu câştig- tu pierzi” ar trebui să dispară. Esenţa e ca fiecare grup de interese să fie mulţumit: „maximizarea beneficiilor şi avantaje pentru ceilalţi” (John Nash, premiul Nobel pentru economie) Un duşman învederat al marxismului, pe de o parte, şi al capitalismului de cumetrie, pe de alta, el postulează viitorul ca fiind al responsabilităţii sociale, în care grija faţă de ceilalţi creează confortul business-ului, deci al investitorilor, dar şi al consumatorului de servicii. Young este astăzi preşedintele Caux Round Table, o iniţiativă economică începută într-un orăşel din Elveţia. Mari gânditori şi magnaţi ai lumii occidentale au postulat o serie de principii viabile pentru viitorul economic. Ei nu sunt împotriva extinderii companiilor pe diferite pieţe...

Randy Pausch – Ultima prelegere

DR. RANDY PAUSCH  (1960 – 25 iulie, 2008) a fost profesor de informatică şi inteligenţă artificială la Universitatea Carnegie Mellon şi doctor în informatică al aceleiaşi universităţi. Profesor şi cercetător ştiinţific apreciat, a colaborat la diverse proiecte ale Adobe, Google, Electronic Art şi Walt Disney Imagineering. În momentul în care a fost invitat de către Carnegie Mellon să conferenţieze în cadrul Seriilor Ultima Prelegere, practică obişnuită în sistemul universitar american, a fost diagnosticat cu cancer pancreatic în fază terminală. A susţinut conferinţa pe data de 18 septembrie 2007, iar la 25 iulie 2008 a încetat din viaţă. Ultima prelegere, carte inspirată din acea conferinţă, a ajuns în scurt timp pe primul loc în lista de bestselleruri a New York Times. JEFFREY ZASLOW este editorialist la Wall Street Journal. A asistat la prelegerea profesorului Pausch şi  a contribuit la scrierea acestei cărţi.   ,,Cu toate că se afla de câteva luni în faza terminală a unui cancer pancreatic, Randy Pausch a reuşit să scrie această carte. Dificultatea demersului a constat în faptul că ea reprezintă testamentul spiritual lăsat copiilor săi pentru atunci când el nu va mai fi.“ Publishers Weekly   ,,A-ţi lua rămas-bun de la cineva. O facem aproape zilnic, uneori cu nonşalanţă, alteori cu emoţie. Dar, inevitabil, vine timpul pentru a rosti un ultim rămas-bun. Când  moartea e aproape, cum îţi alegi cuvintele? Cum îţi arăţi dragostea faţă de cei pe care îi iubeşti?“ Wall Street...

Chip Heath – Idei cu impact garantat. De ce unele idei supravieţuiesc, iar altele dispar

„Am scris această carte pentru a veni în ajutorul celor care vor ca ideile lor să prindă. Prin a prinde ne referim la faptul că ideile vor fi înţelese, reţinute şi vor avea un impact de durată – schimbând opiniile sau comportamentul celor care le receptează.“ Chip Heath & Dan Heath „Dacă nimeni nu te ascultă atunci când ai ceva important de spus, atunci această carte este pentru tine.“ Psychology Today „… cei doi au scris realmente o carte de impact — una în care ni se descriu caracteristicile unei idei de impact prin exemple concrete din diferite sfere ale activităţii umane.“ The Washington Post Order Idei cu impact garantat. De ce unele idei supravieţuiesc, iar altele dispar Preţ @ RON24,00 Qty: Adauga in cosul de...

Liviu Vişan – Licenţioase

De Ovidiu Dima Cu un titlu nepotrivit cărţii, Licenţioase, ediţia a doua a acestui volum de versuri aduce în atenţie eterna discuţie despre actualitatea formulelor clasice ale poeziei. Pentru iubitorii de poeziei de altădată, în care rima devine esenţială precum membrele unui corp, iar nevoia simetriei – definitorie pentru reuşita poeziei, cartea poate fi o respiraţie de ozon. În schimb, pentru amatorii de poezie recentă, această carte poate părea în cel mai bun caz o culegere de exerciţii ale unui întârziat ghiduş şaizecist. Fără niciun dubiu, Liviu Vişan are ştiinţa construcţiei unui text poetic, poemele lui cele mai reuşite amintind de poeţi contemporani pentru care rima rămâne o mare şansă a poeziei: Şerban Foarţă, Octavian Soviany sau, în momentele de graţie, Mircea Dinescu: “Mie dor de visul nostru, domnişoară,/ cum ne răpune dureros de blând/ şi cum din cele câte ne-nconjoară/ doar el o să ne stăruie în gând” (Cântec de dor şi teamă). Mă simt uimit pe ţărm, ca getodacul care-a citit abia acum din triste, convins cum ca Ovidiu-i cogniacul băut în gări şi-n tren de navestiste …………………………………………….. Cap d epoet decapitat în bronz… -Şi câte elegii ai scris Bătrâne? -Onze!...

Sam Savage – Firmin

De Marius Ghilezan Sam Savage a reuşit, prin cartea sa de debut “Firmin”, să depăşească la vânzări nume mari ale literaturii americane contemporane, precum Ken Follett şi Stephen King. Scriitorul debutează la 67 de ani. Seamănă cu Fidel Castro la pilozitatea facială şi are un stil inconfundabil. Aşa cum a mărturisit, s-a documentat câţiva ani pentru construcţia personajului care acum face cifre de vânzări astronomice. Firmin, eroul cărţii, îi aduce profesorului din Carolina de Sud celebritatea. La scurt timp de la apariţia poveştii din librăria cu chiriaşi nepoftiţi, traducerile au curs pe bandă rulantă. Dar ce a stârnit aşa de mult interesul cititorilor? Povestea este a unui şobolan pricăjit, născut într-o familie modestă de rozătoare, fiind mic şi neajutorat. Mama sa, Flo, o beţivă şi o alterată social în lumea tenebrelor, nu avea grijă de micuţ. Nu-i dădea de mâncare. Mai avea alţi doisprezece fraţi. Membri familiei şi-au făcut adăpost într-o librărie dintr-o zonă săracă a Bostonului. De foame, Firmin rodea cărţi. De mic, şobolănuţul făcea ce ştia mai bine. Toca orice fel de filă, cu rigoare şi tact. Mai târziu, gusturile sale s-au rafinat. Ştia să facă diferenţa între stiluri literare (Proust nu are acelaşi gust ca şi Joyce) şi, până la urmă, a învăţat să citească. Prima lui întâlnire literară a fost cu “Veghea” lui Finnegan, pagini care căptuşeau adăpostul familiei. Eroul poveştii, hrănit cu slovă literară, şi-a depăşit condiţia de simplu rozător. S-a emancipat. A dobândit cunoaştere şi ştiinţă de oameni. La un moment dat recunoştea cărţile după gust. Ştia, de exemplu, că otrava de şoboloani dă o “senzaţie ciudată de bună, un amestec de brânză Velveta, asfalt fierbinte şi Proust”. A ajuns chiar într-o familie şi cânta la pian. Dar cel mai rău îi părea că nu poate comunica la fel ca oamenii. Învăţase ceva semne, dar nu era luat în serios şi asta-l amăra...