De Marius Ghilezan Prin Maxilarul inferior, Doina Uricariu introduce „obiectivitatea memoriei” în publicistica actuală, dacă este permisă antonimia termenilor. Un titlu dur, o călătorie printre destine, epoci, suveranităţi, cu un interlocutor regal, Ana de România, care-i facilitează construcţia unui Almanah Gotta, al familiilor domnitoare europene, ca un scenariu de film. Singul personaj care lipseşte este autorul. Doina Uricariu, cu o nobleţe şi o detaşare deloc stânjenitoare, evocă „aristocraţia de sânge care se completează cu aristocraţia de spirit” pentru că acestra sunt singurele care corespund valorilor familiei sale. Din „abatorul pădurilor, cu hectare de cioturi” a scos măreţia unei lumi mult prea înalte nevredniciei noastre cotidiene. Maxilarul inferior putea fi intitulat muşcătura istoriei. Este o carte cu dichis, cu tăieturi fine şi povestiri ca la gura sobei despre Prinţi şi Prinţese, arborele genealogic al familiei Bourbon-Parma fiind doar un pretext pentru a ne provoca gândurile.Ce familie domnitoare puteam avea…. Maxilarul inferior porneşte de la Oarba de Mureş, locul unde tatăl ei a fost mutilat în timpul celui de-al doilea război mondial, şi se termină după o călătorie de peste 600 de pagini printr-o adevărată poveste cu fantome, în cel mai britanic stil. Doina Uricariu, precum un miniaturist de condiţie, a adunat nu numai imagini, ci şi stări într-un mozaic de cuvinte. „Întotdeauna putem măsura răgazul de pace şi linişte lăuntrică după locul pe care îl ocupă contemplarea şi descrierea în ceea ce am trăit într-un spaţiu anume”. În dialogurile sale de maraton cu Regina Ana nu face schimburi de cărţi poştale, nu fotografiază precum un turist japonez tablouri, dă suflet acţiunilor istorice, convinsă că naturaleţea, bunul-simţ şi măsura înnobilează cititorul căutător de adevăr. Autoarea ţine morţis şă meargă pe urmele regilor, a izbânzilor lor istorice, dar şi a disperărilor cu profundă afectivitate, convinsă că participă activ la reconstrucţia condiţiei umane. Respectul său faţă de familie, de valori şi puritatea altruismului,...