Vasile Lupaşc – Răstignit între cruci

Vasile Lupaşc se mişcă firesc printre figurile impunătoare ale trecutului naţional şi are talentul de a crea o întreagă epocă – plină de evenimente, de personaje proeminente -, de a stabili raporturi între diferitele forţe sociale aflate în luptă, de a pune în pagină înţelesuri istorice, fapte de conştiinţă, tensiuni şi tendinţe ale vremurilor… Şi din tot acest context de întâmplări, povestea lui Vlad Ţepeş capătă forţa unei reprezentaţii teatrale. Prin adevăr, credinţă şi putere de convingere, această istorie poate deveni oricând nucleul unui spectacol de teatru viu, impresionant! Cred că teatrul românesc a câştigat promisiunea unui dramaturg!, Mircea Albulescu, actor … Fresca istorică pe care autorul a creat-o este plină de precizie, de mişcare, de tensiune lăuntrică şi elasticitate şi ne transmite o energie fantastică! Domnica Ţundrea, redactor Radio România …în vremurile pe care le trăim, interesul faţa de istoria neamului este destul de scăzut. Sub influenţa puternică a spiritului consumist occidental, românii de azi nu îşi mai dau seama că a cunoaşte trecutul neamului înseamnă a cunoaşte pe părinţi şi strămoşi, a fi mândri, bucuroşi, de faptele glorioase ale lor şi ale celor care i-au condus, a le recunoaşte şi aprecia efortul depus pentru atingerea unor idealuri al căror beneficiu a depăşit de multe ori graniţele în care românii au trăit. …am citit „pe nerăsuflate” acest roman şi m-am bucurat că încă mai există oameni care ştiu să scoată la iveala frumosul eroilor şi voievozilor… preot Constantin Stroilescu …un roman-model care, îndrăzneţ şi parcă sfidător, cultivă  idei şi valori fundamentale şi uitate parcă acum – cinstea, altruismul, vitejia, abnegaţia, sacrificiul de sine. Răstignit între cruci  ar trebui să fie o lectură şcolară obligatorie pentru adolescenţi pentru că, totuşi, misiunea şcolii este de a educa, iar în prăfuita programă şcolară, alături de cronici şi cronicari, poate că ar trebui să-şi găsească locul şi această carte dinamică, plină de...

Adlittera Project – Mai există poezie după poezie?

Nu voi da eu un răspuns la această întrebare, ci vă voi lăsa pe dvs., dragi cititori, să-l descoperiţi parcurgând această antologie a concursului Incubatorul de Condeie, aflat la cea de-a II-a ediţie a sa. Jurizând textele primite, am încercat să găsesc un punct de convergenţă, fie de stil, de temă sau de orice altceva, şi primul (nu şi singurul însă), la care ajungeam în mod inevitabil, era exterior calităţii textelor şi anume: vârsta câştigătorilor. De la mezinele grupului, Diana Frumosu şi Ana-Maria Lupaşcu, de 18 ani, până la seniorii de numai 20 de ani: Andreea Teliban, Ana-Maria Vijdea, Bianca Dobescu şi Iulia Matei, ceilalţi: Ştefana-Miruna Belea, Elena Gabriela Lazăra, Radu Niţescu şi Vlad Văidean având „venerabila” vârstă de 19 ani! Dar pe cât sunt de apropiaţi ca vârstă, pe atât de mult diferă scriitura lor. Îi apropie o anumită candoare şi prospeţimea scrisului, dar şi forţa de expresie, dar şi o relaxare binevenită şi mult aşteptată după încrâncenatul şi turbulentul douămiism, care pare să dea semne de oboseală, făcând astfel loc unei noi generaţii. Nu întâmplător m-am referit la vârsta câştigătorilor: ei nu sunt şi nici nu pot fi încadraţi generaţiei trecute, doar câteva ecouri vagi din Ruxandra Novac răzbat din textele Andreei Teliban, care însă îşi defineşte cu grijă teritoriul poetic. În plus, câştigătorii, să-i numim noii poeţi, căci e prematur şi categoric imposibil să-i definim ca pe o nouă generaţie, aşadar noii poeţi îşi permit cu nonşalanţă să persifleze însăşi reduta douămiismului – prin poemul „Ce înseamnă să vezi lumea printr-un sul de hârtie igienică”, Vlad Văidean îi dă elegant cu tifla lui Marius Ianuş printr-o scriitură ludică, dezinvoltă şi parodică până-n măduva textului. Diana Frumosu, mezina, trasează o delicată şi tulburătoare hartă a sufletului unui adolescent basarabean unde se întâlnesc iubitul, mama, bunica, bunelul, Nistrul, un mic paradis unde: „Să-ţi fie cald şi atâta/ Doar...

Lavinia Bârlogeanu – Nodurile lunii

Că Necuratul s-a făcut nevăzut, împreună cu acoliţii lui, şi n-a mai apărut în nici un alt oraş decît Moscova, să-mi fie cu iertare c-o spun, dar este o minciună sfruntată. 70 şi ceva de ani mai tîrziu – dacă măsurăm timpul după calendar, deşi nu am siguranţa că e cea mai bună unitate de măsură – Dracu, să-i spunem pe numele lui adevărat, face un popas în capitala B. Aici însă prezenţa lui nu e contestată, aşa cum am văzut că s-a întîmplat prin alte locuri unde trăiesc atei de la care te poţi aştepta la absolut orice. Inclusiv să închidă ochii în faţa evidenţei. În B. chiar şi oamenii cu un psihic foarte robust recunosc că s-au întîmplat evenimente cu adevărat neobişnuite: o bătrînă a cărei moarte a fost prevestită de un individ dubios, apărut de nicăieri, este victima unui accident în faţa Teatrului Naţional; nişte fundamentalişti creştini îl omoară pe Demonolog în faţa clădirii Universităţii şi acesta învie chiar în seara destinată, prin tradiţie, Învierii altcuiva; unei femei din Dămăroaia îi cresc coarne în urma căsătoriei cu un soţ divin, şi încă altele, mult mai radicale… În B. s-a ştiut, vizita a fost anticipată şi anunţată pe toate posturile de televiziune. Ochii întregului glob s-au aţintit asupra oraşului mai ceva ca la Revoluţie. Angelologul şi Fenomenologul, cei mai culţi şi mai evoluaţi intelectuali din capitală, îşi pun competenţele culturale în slujba populaţiei încercate: ei nu neagă realitatea aşa cum fac colegii lor de breaslă de pe alte meleaguri, situaţi, evident, mult mai jos spiritual şi caracterial. Lumea academică este, de această dată, de partea celor doi mari înţelepţi şi securea războaielor culturale este îngropată: faptele cu adevărat mari din acea Săptămînă Mare cer mobilizări şi intervenţii pe măsură. Nici preşedintele nu mai poate sta deoparte: într-o parcare din nordul oraşului este somat să-şi asume funcţiuni transcendentale… (Lavinia...

Francisco Asensi – Sângele

Acţiunea romanului „Sângele”  începe brusc, cu descoperirea unei spargeri la capela relicvelor dintr-o veche mănăstire madrilenă. Cititorul este introdus în miezul acţiunii poliţieneşti de descoperire a făptaşilor, dar mai ales a mobilului fărădelegii. Autorul ridică vălul de mister cu care este acoperită mişcarea catolică numită Opus Dei, încercând în acelaşi timp şi o demistificare a cultului relicvelor, cult care face parte din arsenalul de propagandă al slujitorilor Bisericii Catolice. Minunile desfăşurate sub ochii credincioşilor – cum ar fi lichefierea sângelui Sfântului Pantelimon – sunt oare reale sau sunt „ajutate” să se producă prin intervenţia noilor descoperiri ale ştiinţei? Cititorul va urmări cu sufletul la gură desfăşurarea anchetei poliţieneşti, asezonată cu descrieri şi analize foarte pertinente a două capodopere ale pictorului flamand Hieronymus Bosch – „Grădina desfătărilor” şi „Adoraţia Magilor” -, o plimbare prin catacombele Parisului, referiri la monstruoasele experimente medicale ale lui Josef Mengele, precum şi decodificarea unor misterioase inscripţii în greceşte. Sfârşind lectura, cititorul va rămâne uluit la dezlegarea misterului care învăluie pe parcursul întregii cărţi o intrigă foarte bine condusă şi care scoate în evidenţă pregătirea filosofică şi teologică a autorului, care, din interiorul tagmei ecleziastice, îşi poate permite critica sistemului din care a ieşit în mod voluntar. O carte din care cititorul interesat, nu numai de intriga poliţistă, are multe de învăţat. Order Sângele Preţ @ RON45,00 Qty: Adauga in cosul de...

Mihai Păunescu – Organizare şi cîmpuri organizaţionale. O analiză instituţională

Analiza instituţională se înscrie într-o orientare teoretică şi metodologică nouă, care înglobează dezvoltări convergente din economie, sociologie şi ştiinţă politică. Autorul explică mecanismele de realizare a cooperării şi a acţiunilor colective şi, implicit, generarea organizării sociale, în mod special în sfera activităţilor economice. Sunt studiate apariţia şi funcţionarea unor structuri diferite de cooperare socială, de la formele minimaliste de organizare – pieţele – pînă la cele puternic instituţionalizate – organizaţiile şi cîmpurile organizaţionale. Printre elementele pe care se fundamentează analiza instituţională se regăsesc costurile tranzacţionale, concept de frontieră disciplinară, proprietatea şi reţelele sociale. Volumul tratează probleme fundamentale din sociologie, organizarea în structurile sociale instituţionalizate şi cooperarea socială exercitată în cadrul acestora. Order Organizare şi cîmpuri organizaţionale. O analiză instituţională Preţ @ RON22,95 Qty: Adauga in cosul de...