Posted by
Ilă Citilă on Iun 27, 2011 in
Interviuri |
6 comments
Radu Preda a avut privilegiul de a locui jumătate de an în casa lui Petre Ţuţea. A realizat un dialog din care se conturează personalitatea filosofului, misticului, nu ştim unde să-l încadrăm. Pe scribd.com, Jurnal cu Petre Ţuţea. – În filozofie Dumnezeu este o idee sau un concept? – Ca noţiune metafizică este mai apropiat de idee. Ideea e o imagine ideală care prin natura ei reală se deosebeşte de concept, care e formal, apropiindu-se niţel de divin. De obicei se confundă ideea cu conceptul. Ideea e metafizică, în timp ce conceptul e logic. Ideea e conceptul gândit real, adică metafizic. Conceptul e formal, logic. Ideea e sediul realului. De altfel, Ideea platonică este o intuiţie a realului, în timp ce conceptul exprimă o sumă de lucruri prin similitudini şi utilitate. – Putem deci defini metafizica… – Putem defini metafizica: este ştiinta realului. – Ştiinţă a realului intuit, metafizica nu are totuşi acces la realitatea mistică. – Evident. Salvarea e de natură religioasă, iar nu logică. Niciodată un concept nu e exhaustiv, deoarece incomplet este şi obiectul exprimat. Metafizica e inutilă în faţa morţii. Doar mistica e valabilă, şi din nefericire nu am realizat în mine un mare mistic… Metafizica e o speculaţie autonom umană şi de aceea sensurile dobândite prin speculaţie metafizică ţin de individuaţie. – Individuaţia, în plan religios, devine insingurare, asceză. – Când vezi cirezile de imbecili, devine suportabilă insingurarea. Eu am însă un spirit de cireadă sinistru… Asta e doar o izmeneală stilistica… Sunt de o sociabilitate greţoasă. Inteligenţa nu justifică lucrul acesta. Nu am vocaţie de anahoret. – Sunteţi un autor fără cărţi, dar cu auditori; de aceea, opera dumneavoastră e una vorbită, colectiv apărută şi colectiv păstrată. Nu ştiu cine spunea că dumneavoastră gândiţi pe măsură ce vorbiţi. Astfel s-ar explica sociabilitatea extremă pe care o practicaţi. – E adevărat. Nu am scris...