Frumuseţea care nu întristează

Octavian Soviany Volumul antologic “:până mereu” ne permite o privire de ansamblu asupra liricii lui Gabriel Daliş, poet cu o evidentă individualitate artistică, al cărui discurs puternic personalizat reuşeşte să evite locurile comune ale douămiismului. Indiferent la ultimele mode poetice, acest autor de o rară discreţie, care a reuşit multă vreme să treacă aproape neobservat, scrie o poezie mereu egală cu sine (de unde caracterul perfect unitar al recentei sale antologii) din care lipsesc decorurile mizerabiliste şi accentele de reportaj autobiografic (atât de frecvente la colegii săi de promoţie), substituite prin aglutinări imagistice neobişnuite ce se constituie în viziuni pline de stranietate, care amintesc uneori (în spiritul, dar nu şi în litera lor) de procedeele configurative ale oniricilor. Căci, pe urmele lui Baudelaire (evocat de altfel în admirabilul poem brăţări), Gabriel Daliş pare să mai creadă încă în capacităţile imaginaţiei de a face concurenţă realului; el nu transcrie reportericeşte experienţe de viaţă, nici nu apelează la confesiunea impudică şi netransfigurată, ci, cu migala unui meşter de mozaicuri, încearcă să descopere echivalentul imagistic al stărilor sale lirice, uneori cu rafinamente de vechi şi încercat caligraf, pornit (aşa cum singur o spune într-un poem) pe urmele “frumuseţii care nu întristează”. În felul acesta, trăirea se sublimează, îşi pierde o parte din încărtura de tenebros, iar ontologicul devine în felul acesta estetic. Deoarece fondul sufletesc din care se nasc viziunile lui Gabriel Daliş e unul anxios, traversat de spaime şi frisonări dureroase: chiar şi peisajele paradisiace pe care le configurează poetul sunt întunecate brusc (ca la Trakl) de apariţia unor prezenţe neliniştitoare: “:după dragoste a plouat o noapte/ animale se adăposteau sub cele mai mari frunze/ de pe pământ/ verzi râurile printre arbori – / va trece norul, iar roua o vom culege argintie încă/ pentru pui// sare iepurele în lăstăriş/ întunecată e blana lui de melancolie// însă nori grei nu încetau...

Dorling Kindersley – Barcelona

Barcelona oferă o oportunitate unică pentru turişti, de a se plimba de la rămăşiţele romane spre cetatea medievală, şi spre oraşul modern cu bulevardele sale deschise şi toate intersecţiile lăsate largi de colţurile clădirilor tăiate în mod unic. Centrul istoric al oraşului este aproape plat, în timp ce oraşul modern se întinde spre dealurile înconjurătoare, având străzi ce cresc în altitudine, ce aduc aminte de San Francisco. O trăsătură notabilă este Les Rambles, o serie de bulevarde care pleacă din centrul oraşului spre frontul de apă, plin de oameni până noaptea târziu, cu florari, vânzători de păsări, artişti de stradă, cafenele şi restaurante. Mergând în sus sau în jos pe Les Rambles poţi vedea prestigioasa operă El Liceu, piaţa alimentară La Boqueria şi Piaţa Plaça Reial, cu ale sale arcuri şi palmieri, printre alte clădiri interesante. La Rambla se termină în portul vechi, unde o statuie a lui Cristofor Columb indică spre mare. În apropiere se află Museu Marítim (Muzeul Maritim) care prezintă istoria vieţii din Mediterană. Clădirea muzeului este fostul şantier naval, unde erau construite vasele ce navigau Mediterana. Vechiul port oferă felurite splendori, incluzând şi cel mai mare Acvariu din zona mediterană. Remarcabilă este moştenirea oraşului de la arhitectul Antoni Gaudí, care a locuit şi a lucrat la Barcelona, şi care a lăsat lucrări faimoase ca Palau Güell, Parc Güell şi imensa, dar încă neterminata biserică Sagrada Família, care este în construcţie din 1882, fiind finanţată din bani publici ca şi catedralele din Evul Mediu. Se aşteaptă să fie terminată până în 2020. Vizite de artă includ muzeul Fundaţiei Joan Miró, unde se găsesc mai multe picturi şi sculpturi ale artistului, împreună cu lucrari si opere împrumutate de la alte muzee din lume. Există de asemenea un muzeu ce conţine lucrări mai puţin cunoscute ale lui Pablo Picasso din tinereţea sa. Pentru cei interesaţi de artă, Muzeul...

Silke Burmester – Jurnalul secret al Carlei Bruni

Jurnalul secret al Carlei Bruni este o bijuterie ficţională de factură aparent mondenă, prin care se perindă personaje şi aventuri savuroase. Departe de genul tabloid al literaturii, cartea jurnalistei germane încântă deopotriva prin ironia bine deghizată şi prin lipsa de inhibiţie cu care sunt tratate cele două personaje principale – ultraegoista, candid caustică şi înfumurata Carla şi afemeiatul, micuţul şi vanitosul Niki (Nicolas Sarkozy). Dacă în paginile ziarelor cei doi apar des şi de obicei la aceeaşi rubrică – celebrităţi în derivă –, în Jurnal personalităţile sunt conturate până la cele mai fine amănunte. Cititorul găseşte aici tot ceea ce se află în culisele faptelor brute şi zvonurilor timide: amănunte picante, consideraţii insultătoare şi secrete mai mult sau mai puţin răsuflate, care sunt expuse într-o goliciune absolut veridică şi tratate cu o ironie pe care fiecare spectator al aventurilor cuplului prezidenţial francez o poate gusta cu o satisfacţie deplină. Order Jurnalul secret al Carlei Bruni Preţ @ RON22,00 Qty: Adauga in cosul de...

Conferinţă Basarab Nicolescu la Muzeul Naţional al Literaturii

Basarab Nicolescu susţine joi, 28 octombrie 2010, ora 17.00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bdul. Dacia nr. 12, conferinţa: „Transdisciplinaritate – Ştiinţă, Spiritualitate, Societate” Basarab NICOLESCU Fizician onorar la CNRS şi Universitatea Paris 6, Franţa. Profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Membru de Onoare al Academiei Române. Fondator şi Preşedinte al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare (CIRET). Fondator şi Director al colecţiilor Transdisciplinaritate (Rocher, Monaco), Românii din Paris (Oxus, Paris) şi Ştiinţă şi Religie (Curtea Veche, Bucureşti). Cărţi publicate recent în România: Théorème poétiques / Teoreme poetice, ediţie bibliofilă bilingvă realizată în 50 de exemplare de Mircia Dumitrescu, Bucureşti, 2009; Ce este realitatea?, Junimea, Iaşi, 2009; În oglinda destinului – Eseuri autobiografice, Ideea Europeană, Bucureşti, 2009; Ştiinţa, sensul şi evoluţia – Eseu asupra lui Jakob Boehme, Cartea Românească, Bucureşti, 2007; Noi, particula şi lumea, Junimea, Iaşi, 2007; Transdisciplinaritatea (manifest), Junimea, Iaşi, 2007; Teoreme poetice, Junimea, Iaşi, 2007. Biobibliografia completă a lui Basarab Nicolescu poate fi găsită pe pagina Internet...

Christophe Midan – Carol al II-lea şi teroarea istoriei

Christophe Midan este locotenent-colonel în armata franceză. Specializat în relaţii internaţionale, şi-a concentrat atenţia asupra României, unde a urmat cursurile Colegiului Naţional de Apărare. Cartea de faţă analizează politica regelui Carol al II-lea în domeniul apărării naţionale, rolul său în procesul de modernizare a armatei române şi încearcă să stabilească responsabilităţile monarhului pentru prăbuşirea României Mari în vara anului 1940. Evenimentele care s-au abătut asupra ţării în urma înfrângerii aliaţilor occidentali în mai-iunie 1940 au destabilizat şi apoi au dominat acţiunea politică şi militară a regelui Carol al II-lea. În pofida determinării sale iniţiale, acesta devine victima implacabilei terori a istoriei, descrise de Mircea Eliade în operele sale romaneşti de maturitate, cum ar fi Noaptea de...