Anton Holban – O moarte care nu dovedeşte nimic. Ioana

Făcându-şi din Marcel Proust zeul tutelar, analist şi teoretician al romanului românesc modern, Anton Holban sondează adâncimile sufletului uman, radiografiază chinurile geloziei şi îşi surprinde eroii în relaţie cu două coordonate: iubirea şi moartea. Scriitor modernist dominat de un temperament romantic, Holban are cultul autenticităţii şi excelează în analiza psihologică. Într-O  moarte care nu dovedeşte nimic. Ioana, personajul său este cenzurat de luciditate, iar obsesia interpretării fiecărui gest îi anulează spontaneitatea oricărei...

Emil Petrescu – Managementul fiabilităţii

Lucrarea reprezintă probabil o primă încercare monografică în limba română în care se abordează „un aspect oarecum neglijat” – cum denumesc autorii managementul fiabilităţii. Lucrarea este structurata pe trei capitole, tratând succesiv geneza reocupărilor pentru siguranţă în funcţionare, rolul demografiei în edificarea teoriei şi practicii fiabilităţii, aspectele terminologice specifice. Urmează apoi prezentarea „tipurilor” de fiabilitate întâlnite în practică şi a implicaţiilor manageriale în desfăşurarea testelor de durabilitate şi fiabilitate. Modelele statistice discutate sunt „exotice” şi de dată recentă, cele clasice fiind sintetizate în Anexa III. Studiile de caz, exemplele şi elementele de istorie înserate conferă lucrării o lectură plăcută, dar şi utilă, în acelaşi timp, tuturor celor angrenaţi în domeniul calitologiei. De aceiaşi autori Minitratat neconvenţional de management al...

Ura d-ului Dan Ungureanu

Liviu G. Stan Pentru unii oameni, ura e un nutriment vital. Respiră, mănâncă şi defechează ură. Fiind un sentiment extrem de dinamic, deci funcţionând pe bază de negaţii, interpretări turate la grad de psihoză şi “descinderi” epistemologice cu piciorul în uşă, ura îi lasă celui care urăşte impresia că orice “subiect” pasibil de verticalitate în gândire şi simţire este, fără dubii, un impostor. Mai mult, că simţirea şi gândirea sunt doar nişte “chestii” gonflate, nişte manierisme duminicale bune doar de “vomat” pe masă în timpul unei conversaţii cu pretenţii elitiste. Dacă mai adăugăm urii şi o plăcuţă de înregistrare ideologică, de exemplu una stângistă, atunci amestecul care va rezulta va fi unul de-a dreptul letal: un cocktail de idiosincrazii psihologizante, de adolescentisme sorbonarde şi frustări păgâne ce întunecă raţiunea şi schilodesc sufletul. Un exponent fertil şi consecvent al acestui cocktail pare a fi d-ul Dan Ungureanu. Cu Lenin cântându-i din bandură pe un umăr şi cu Stalin jucându-i biliard pe celălalt umăr (cunoaşte exact d-ul Ungureanu în ce context se manifesta patima pentru biliard a lui mister Visarionovici), d-ul Dan Ungureanu, cocoţat pe puntea unei combine lingvistice marca KrAZ, falnic precum o rafinărie sub soarele moscovit şi revoltat ca un cireşar păcălit la barbut, treieră de zor ura de pe ogorul revistei Cultura (fostă publicaţie culturală de prestigiu, actuală gradiniţă de stânga). Ca stângist, d-ul Dan Ungureanu, respectând o tradiţie atent supravegheată, ştie una şi bună, şi o exemplifică cu nobila spumă a turbării: unica raţiune pentru care Dumnezeu trebuie să existe este aceea de-a fi doar un birou de plasare a forţei de muncă. Ca intelectual, d-ul Dan Ungureanu, minuţios în instincte şi minimalist în preferinţe, nu face rabat de la nici o formă de linşaj dialectic ce ar trebui să ni-l prezinte în lumina unui atlet al urii. Evident, unul pictat în culorile de peruş bălţat ale...

Herta Müller: “Mie îmi place mai mult să nu scriu”

Din nou, o critică dură la adresa netz-ului Securităţii La prima conferinţă de presă organizată la Bucureşti după câştigarea Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller, fiind invitată de Gabriel Liiceanu (foto) a deplâns din nou prezenţa în poziţii de comandă a foştilor securişti. “Dacă la ultima mea vizită, unui prieten care a venit la mine la hotel să mă invite la masă i s-au cerut actele pentru a completa un formular de vizită, ei sunt peste tot nu s-au dizolvat în aer”. Au posturi bune, se bucură de privilegii. Au căzut în picioare, cum s-ar zice. Ei îşi trăiesc a doua viaţă după dictatură”, a completat autoarea germană de origine română la conferinţa de presă care a avut loc la Intercontinental. Dacă e iar urmărită de ofiţerii unui serviciu care i-au fîăcut în tinereţe viaţa un calvar, s-a declarat nepăsătoare. “N-au decât să caute ce ochelari port, ce pantofi încalţ. Ei sunt un rău mai mare pentru România decât pentru mine“. Credeam, la fel ca toţi românii, a mai completat ea, că după căderea dictaturii “lucrurile se vor clarifica, dar ei continuă să facă un netz (o plasă) de interese, se cunosc între ei, se servesc reciproc. ” Fiind întrebată de unj ziarist român ce ar trebui să se întâmple în România ca să se întoarcă, a replicat ferm: “treaba acestei ţări nu e să mă simt eu bine, ci milioanele de români să se simtă bine în propria lor ţară.” „Oskar Patior era un om chinuit” Ziariştii germani nu au ratat tema la zi, impusă de Securitatea care nu doarme, nu moare, doar veghează: Oskar Pastior, colaborator. “S-au legat de un om zdrobit, proaspăt ieşit din lagăr. Pe timpul acela dacă nu scriai cum ţi se dictează, puteai să fii închis. Ce era să facă? Să se spânzure? Trebuie să ne uităm la toate circumstanţele raportărilor lui. Oricum,...

Klein C. – Israel. Statul evreilor

La începuturile noului mileniu, viitorul Israelului este legat de redefinirea identităţii sale. Într-o ţară în care armata este omniprezentă, unde religia influenţează sfera dreptului şi unde economia s-a dezvoltat în ritm susţinut, societatea este confruntată cu multiple antagonisme: antagonismul dintre arabi şi evrei, cei dintre populaţia aşkenază şi cea sefardă şi, în ultimele decenii, conflictul dintre religioşi şi laici. La cincizeci de ani de la întemeierea statului evreilor, Israelul se află într-un punct crucial al istoriei sale. Un stat modern şi o societate avansată asigură o bunăstare de invidiat, dar pacea cu ţările arabe a devenit o problemă acută, într-un moment în care miturile fondatoare ale „statului evreiesc şi democratic” din 1948 sunt pe cale de a se...