Maşina de scris a Hertei Müller era înregistrată la Miliţie, a lui Liiceanu, nu

Pe marginea termenului „Mitläufer” (cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri) pe care Herta Müller l-a folosit de curând în legătură cu Cărtărescu: Liiceanu a încercat să o dojenească usor, spunând ca nu toţi cei care au fost curaţi şi care n-au aprobat prin scrisul lor dictatura pot fi acuzaţi. „Nu vi se pare că ei au fost, tocmai prin scriitura lor curată, contra dictaturii?” Herta Müller a răspuns simplu: „NU”, în aplauzele sălii. Apoi au ajuns cu discuţia la aprobările necesare scriitorilor şi tuturor celor care aveau maşina de scris. Scriitoarea a spus că nicăieri nu s-a ajuns atât de jos, încât să declari maşina de scris. Liiceanu a zis că el nu a declarat maşina de scris niciodată. „Deci sunteti un disident…”, a spus Herta. Filosoful: „Probabil” Herta Muller, ironic: „Eu am declarat-o. Poate ca eu nu am fost aşa disidentă”… Liiceanu: „Poate…” Mulţumim Herta Muller, mulţumim...

Coadă la Herta Müller

Ieri seară la la Librăria Humanitas-Kreţulescu, câteva sute de bucureşteni au aşteptat la coadă pentru a lua un autograf  Hertei Müller. În interiorul librăriei, Gabriel Liiceanu, Denisa Comănescu şi Andrei Pleşu au vorbit despre autorul celor aproape 20 de cărţi. Ultimul a fost apostrofat de către un bătrân, cerându-i să tacă. „N-am venit aici ca să te aud pe tine!”, a spus el. Timp de trei ore, laureata Premiului Nobel a dat autografe, fără să fumeze. Gabriel Liiceanu stătea afară. Simona Kessler era atentă ca nu care cumva cineva să aibă mai multe cărţi pentru autograf. Gabriel Liiceanu a plecat cu limuzina, iar invitata specială, cu o dubiţă a Institutului Goethe. Cele mai vândute cărţi, conform declaraţilor librarilor, au fost: Călătorie într-un picior şi Leagănul...

Laurie Rozakis – Cum vorbim în public

Fireşte, nu sunteţi un ignorant. Puteţi susţine prin propriile forţe o conversaţie civilizată, sunteţi sufletul petrecerilor cu prietenii şi nu aveţi probleme în a le riposta interlocutorilor maliţioşi. Dar când vine vorba să vă adresaţi unui grup de persoane, vă simţiţi ca şi cum aţi fi doar în lenjerie (dumneavoastră, nu ascultătorii). Nu vă ascundeţi încă în spatele pupitrului! Cartea de faţă vă ajută să dobândiţi încredere în sine şi să vă dezvoltaţi abilităţile necesare pentru a rosti discursuri memorabile şi a face prezentări de...

Cum l-a umilit Herta Müller pe Liiceanu în public

Reportaj  de pe frontul de cuvinte Herta Müller, laureată a premiului Nobel pentru literatură pe anul 2009, a declarat luni seara, la Ateneul Român, la o lectură publică şi un dialog cu Gabriel Liiceanu, că nu şi-a dorit niciodată să devină scriitoare, ci a fost obligată să scrie pentru a înţelege ce se întâmplă cu viaţa sa. În aceeaşi seară de gală, scriitoarea germană de origine română i-a administrat lui Gabriel Liiceanu, probabil, cea mai usturătoare lecţie din viaţă. Poate că momentul de graţie va fi înregistrat în memoria colectivă ca începutul sfârşitului carierei unui intelectual ce se voia altceva decât este. Prin felul cum a încasat lovituri şi nu a ştiut să pareze demonstrează că inteligenţa sa nu e decât un element din registrul de propagandă. „Mie îm place mai mult să nu scriu” Ateneu, 27 septembrie 2010, ora 19.50 Gabriel Liiceanu îşi  scoate şcolăreşte notiţele. Tremurul din glas îi trădează emoţia. Pe scaunul ei, laureata Premiului Nobel pentru literatură are pumnii strânşi. Filosoful român propune o temă legată de patrie. Autoarea germană, cunoscută pentru obsesia ei legată de dezrădăcinare, ripostează, în arc: “Aş prefera cuvântul acasă. E cu mult mai mult şi puţin mai puţin”. Dar patria e limba, insistă amfitrionul de la Humanitas. “Sintagma a fost folosită prea des de emigranţii urmăriţi politic de naţional-socialişti”, precizează Herta Müller, întrebându-se, mai mult pentru sine: “Dacă limba-mi este duşmănoasă, la ce îmi foloseşte?” Tot ea îşi dă singură răspunsul, în aplauzele celor aproape o mie de participanţi: “’Patria este ceea ce nu poţi lăsa, dar nici nu poţi lua cu tine(…) Tâmpita asta de patrie vine cu tine. Nu scapi!” Gânditorul român incearcă să egaleze avansul, în partida de vorbe de pe ringul de la Ateneu: “Obsesiile dumneavoastră au fost şi ale altora.” Scriitoarea apreciază că aceia care afirmă că au fost ‘minoritari’ în timpul comunismului ar fi...

Larry Diamond – Cum se consolidează democraţia

„S-au dus vremurile în care eram siguri că alegerile libere rezolvă totul. Nimeni nu îşi face iluzii că astfel de alegeri organizate în Afganistan sau Irak sau chiar Rusia produc neapărat regimuri democratice. Definiţia minimalistă a democraţiei, aceea de regim rezultat în urma unor alegeri libere şi competitive, nu a fost niciodată sub o tensiune mai mare.” (Alina...