Jose Saramago, de la lăcătuşerie la Nobel

José Saramago, scriitorul de stânga care s-a stins recent, este una din cele mai mari figuri ale literaturii portugheze. Datorită conflictelor cu Biserica s-a refugiat pe insula Lazarotte, unde a şi murit. Crescut într-o familie modestă de ţărani în Ribatejo, acest bătrânel militant care a ajuns la 87 de ani a rămassingurul autor portughez laureat cu premiul Nobel pentru literatură (1998). A fostutodidact, un lăcătuş de profesie, Saramago a produs o operă imensă care a stârnit desori scandaluri. Printre cărţi traduse în română: Eseu despre luciditate, Peştera, Memorialul mănăstirii, Eseu despre orbire, Anul morţii lui Ricardo Reies. La 86 de ani, sunteţi autorul unei opere imense. Parcursul dvs. este totuşi atipic, e evident că aţi fost autodidact. Cum ţi ajuns la a scrie? Sunt născut într-un orăşel mic din centrul Portugaliei într-o familie de ţărani fără pământ, analfabeţi. N-am studii universitare; de vină a fost bineînţeles lipsa banilor, dar şi faptul că în acele vremuri era pur şi simplu de neconceput ca un individ de teapa mea să ajungă să studieze. Formaţia mea profesională este de lăcătuş, meserie pe care am practicat-o nu puţin timp la Lisabona. Cu toate astea, îmi aduc aminte că, tânăr fiind – probabil 18 sau 19 ani –, am lansat într-o conversaţie pe care o aveam cu nişte prieteni ideea că mi-aş dori să devin scriitor. A fost aproape un banc. La mine acasă nu exista nicio singură carte. N-am fost crescut în mediul cărţilor a trebuit să mă duc eu până în preajma lor. Mi-am petrecut copilăria frecventând în fiecare seară biblioteca municipală din Lisabona unde, fără ca nimeni să nu-mi impună sau fără ca vreun maestru să mă sfătuiască ori să-mi orienteze lecturile, m-am pus pe citit. Citit, citit, citit. Sunt, într-adevăr, un autodidact – nu mi-e nici ruşine, nu sunt nici mândru de asta – însă am citit enorm. Iar a...

Rosa Montero – Povestea Regelui Străveziu

Într-un secol XII, turbulent, Leola, o fată simplă în vârstă de cincisprezece ani, descoperă un cavaler mort pe câmpul de luptă şi se îmbracă cu armura lui, ascunzându-şi astfel identitatea sub o înfăţişare de bărbat. Aşa începe o poveste captivantă şi emoţionanta călătorie iniţiatică universală, în care se împletesc elemente fantastice şi care vorbeşte, în realitate, despre lumea actuală şi despre ceea ce suntem cu toţii. Povestea regelui străveziu este un roman puternic, cu forţa debordantă a acelor cărţi care urmează să devină clasice. Roman tradus în peste 20 de limbi şi distins cu premiul Qué Leer, 2005, acordat celui mai bun roman spaniol. De acelaşi autor În inima infernului Order Povestea Regelui Străveziu Preţ @ RON27,99 Qty: Adauga in cosul de...

Target – prima carte multimedia din România

Dacă pe mulţi anul 2000 i-a prins în post şi rugăciune de frica Iadului, Sorin Bogdan a fost reporterul din Iadul iugoslav. Alături de prietenul său Mile Cărpinişan  de la Antena 1, el, trimisul Pro Tv, ne ţinea la curent cu tot ce se întâmpla pe frontul din vecini. Acum, după zece, ani s-a decis să publice toate mărturiile, să-şi supună – judecăţii lumii –  emoţiile, să împărtăşească trăirile şi clipele eroice într-o carte multimedia, intitulată Target. În fiecare zi, pe blogul său www.sorinbogdan.ro, postează capitole dintr-un jurnal de front. Cartea are valoare de mărturie. Nu judecă beligeranţii, doar evocă realităţi tulburătoare. Cititorul este implicat prin text, sunet şi imagine într-un conflict, al cărui rost puţini îl înţeleg. Cine a câştigat şi cine a pierdut? Există viaţă şi pe front? Cum de terasele restaurantelor erau pline în timpul războiului? Ce înseamnă să fii ziarist acreditat? De ce s-a bombardat Amabasada Chinei? Cum a fost implicată România? Ce fel de arme noi au experimentat trupele NATO? Cum sunt folosiţi ziariştii în războiul care se duce mai mult prin intermediul televiziunilor decât în teatrul de operaţiuni? Jurnalul on-line are o valoare mai mare decât o mărturie pixellată. E un volum enorm de date, fotografii şi mărturii. Target nu e numai o probă de curaj şi de perseverenţă. E un exemplu de muncă în care autorul foloseşte toate mijloacele moderne pentru ca cititorul „să fie luat prizonier” în ţesătura multimedia. „Cel mai mare păcat de după război este că sârbii au pierdut particula .yu, ca domeniu naţional. Astfel, a dispărut un rezervor imens de fotografii, date şi imagini, ” ne-a declarat autorul primului volum multimedia, publicat on-line. Fie că sunt jurnalişti consacraţi sau studenţi la jurnalistică, memorialişti profesionişti sau realizatori de interviuri, ori povestitori de succes, internauţi captivi în schemele google-analytics-ului,   istorici sau cronicari, analişti sau specialişti în datul cu părerea, doctori...

Aurora Mihail – Biologie. Teste pentru clasa a IX-a

Elevii vor găsi cu uşurinţă răspunsul la toate testele la sfârşitul cărţii, astfel ca sistemul de evaluare va funcţiona eficient si va da posibilitatea fiecarui elev sa-si masoare dimensiunile acumularilor. Cuprins: Celula; Tesuturi-Organe-Organism; Functiile organismului; Diversitatea lumii vii; Ereditatea si variabilitatea lumii vii;...

George Arion – Detectiv fără voie

Fiind un adevărat ziarist de investigaţie, dejoaca planurile de răzbunare ţesute împotriva sa de către un individ pe care l-a demascat într-una din anchetele sale. Fără să ţină seama de consecinţe, anchetează filiere de droguri, demască afaceri corupte, elucidează crime, investighează  răpiri de persoane, mereu cu zâmbetul pe buze. Întotdeauna e pregătit să facă haz de necaz. Arma sa secretă, râsul, dejoacă toate planurile criminale ale adversarilor. Eroul lui Arion este pasionat de muzică, baschet, dar şi de romanele poliţiste, pe care le devoră. Acţiunea cărţii începe, cum altfel, decât printr-o lovitură în cap dată unui profesor durduliu care, când se trezeşte devine un alt om. Personajul este plimbat prin zeci de locuri din ţară. De multe ori e însoţit de motanul său Mecena. Cartea, destul de voluminoasă a lui George Arion, te prinde. Are şi o cheie. Morala celor fără de putere. Riposta prin râs. Fără să fie Agatha Christie sau Rodica Ojog-Braşoveanu, George Arion incită şi la a doua ediţie. El a mai scris: “Atac în bibliotecă”, 1983, “Profesionistul”,”Ţintă în mişcare”, 1985, “Trucaj”, 1986, ” Pe ce picior dansa’i?”,1990″,”Crimele din Barintown”,” Nesfârşita zi de ieri”, ” Cameleonul”, ” Anchetele unui detectiv singur” ” Necuratul din...