Sefarad este construit din 17 povestiri, în care se vorbeşte atât despre război, despărţire, violenţă politică, exil, cruzime umană, crimă, sacrificiu, expulzare, tortură şi moarte, cât şi despre nostalgie, dragoste şi aşteptare. O carte extraordinară, în acelaşi timp ficţiune şi istorie, inspirată din diaspora sefarazilor, ce au fost forţaţi să părăsească Spania în 1492 (cuvântul „sefarad“ înseamnă, în ebraică, „Spania“), de holocaust şi epurările staliniste. O carte în care subiectul central, lagărele de exterminare, ce a inspirat sute de mii de pagini, este ridicat la cel mai intens nivel emoţional de talentul lui Muñoz Molina: romancierul reuşeşte performanţa unică de a prezenta ororile în asemenea fel încât cititorul se poate transpune cu uşurinţă (este împins să o facă) în pielea personajelor urmărite, terorizate, condamnate. Navigând neîncetat între trecut şi prezent, Molina evocă oameni reali şi fictivi care se întâlnesc într-un tipar aluziv extrem de bogat în semnificaţii — de la Evghenia Ginsburg la Grete Buber-Neumann, prima aflată într-un tren spre Gulag, a doua călătorind sordid spre un lagăr de concentrare; de la un cizmar şi o călugăriţă care devin amanţi într-un mic orăşel spaniol la Primo Levi îndreptându-se spre Auschwitz şi, mai ales, la Kafka, ce apare mereu, pe neaşteptate, pentru a atrage atenţia asupra câtorva constante ale cărţii: singurătatea, problema identităţii, coşmarul şi alienarea ce guvernează viaţa minorităţilor (devenite uneori minorităţi doar prin boală sau viciu) persecutate de iraţionalitatea ce devastează lumea. De acelaşi autor Iarna la...
