Heinrich Agrippa – Cartea filosofiei oculte Vol.2

Cartea filosofiei oculte Vol.2 prezintă tehnici oculte de apărat regate, de  a descoperi adunările secrete ale oamenilor, de a învinge duşmanii, de a a elibera captivii, de a descoperi mari bogăţii, metode de  a procura favorurile oamenilor, de a distruge bolile, de  a conserva sănătatea,  de a prelungi viaţa,  de a reînnoi tinereţea, de a prezice evenimentele viitoare, de a vedea şi a cunoaşte lucruri îndeplinite la mare distanţă, şi altele la fel, toate prin virtutea influenţelor superioare, pot părea drept lucruri incredibile. de acelaşi autor: Cartea filosofiei oculte...

Heinrich Agrippa – Cartea filosofiei oculte Vol.1

Ce este filosofia ocultă? Iată o întrebare care depinde în mare măsură de cine îşi asumă răspunsul. Căci, dacă întrebăm un filosof modern, va spune că e „un pătrat rotund, adică un nonsens“ , de vreme ce neocupându-se de universalii şi de cauze prime nu mai poate fi filosofie. Dacă chestionăm un literat, adevăratul beneficiar al simbolurilor care au ieşit din retorta acestei philosophia perennis, precis va ridica din umeri încurcat. În vreme ce un antropolog va spune că e gândirea magică predispusă la o supravieţuire marginală între cei doi piloni ai gândirii umane, religia şi ştiinţa. Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim (1486 – 1535) a fost probabil unul dintre primii autori de interpretări ale semnelor oculte. A studiat în oraşul său natal, Cologne şi apoi la Paris. Revine acasă în jurul vârstei de douăzeci de ani, dar pleacă imediat pentru a hoinări prin Europa. În anul 1512, a fost profesor la Universitatea din Dole, Franţa, unde a ţinut mai multe prelegeri despre De verbo mirifico de Johann Reuchlinn. Teologi precum Jean Catilinet sau Cordelier au protestat public împotriva interpretării date lucrării De verbo mirifico la Dole, acuzându-l pe Agrippa de erezie.În 1510, Agrippa a lucrat o vreme cu Johannes Trithemius căruia i-a trimis o ciornă a operei sale, De occulta philosophia libri tres, o sinteză a gândirii oculte renascentiste. Trithemius l-a încurajat sugerându-i însă să-şi păstreze opera secretă. Agrippa a ales să n-o publice, poate tocmai din acest motiv, dar a continuat să corecteze şi să regândească lucrarea timp de douăzeci de ani. În timpul peregrinărilor sale în Germania, Franţa şi Italia, el a lucrat ca teolog, fizician, jurisconsult şi soldat. de acelaşi autor: Cartea filosofiei oculte...

Christian Dikol – Protecţia magică

Protecţia magică – aici găsiţi toate ceremonialurile şi ritualurile benefice de   magie  albă pentru exorcisme şi purificări, pentru protecţia antimalefică a persoanei şi a bunurilor sale mobile şi imobile, refacerea stării de sănătate şi a sporului casei, influenţarea benefică a viitorului, karmei, soartei şi destinului, iubirii, căsătoriei, afacerilor. de acelaşi autor: Iniţiere în comunicări astrale Misterele practicilor divinatorii Order Protecţia magică Preţ @ RON37,70 Qty: Adauga in cosul de...

Alexandru Mitru – Legendele Olimpului Vol I + II

Legendele şi poveştile apartin tuturor. Importantă este însă tălmăcirea lor, iar Alexandru Mitru ne-a oferit o versiune minunată, de neuitat şi chiar de neegalat. Cărtile lui Alexandru Mitru nu se adresează în exclusivitate copiilor; adulţii din prezent îşi amintesc cu plăcere basmele şi legendele mitologice povestite simplu, plăcut, dar cu acurateţe de acesta. Order Legendele Olimpului Vol I + II Preţ @ RON45,00 Qty: Adauga in cosul de...

Gabriel Liiceanu – Declaraţie de iubire

Paginile acestei cărţi s-au născut dintr-o idee simplă: fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viaţă), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur şi simplu în viaţă. Dacă ura celorlalţi – covârşitoare uneori –, invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt. Despre acesti oameni este vorba în Declaraţie de iubire.  Ei poarta numele de Monica şi Virgil lerunca, Noica, Sebastian sau Cioran, Henri Wald, Andrei Pleşu sau Horia Bernea. Alteori sunt anonimi, sunt oameni aruncaţi în gropile comune ale istoriei şi pe care numai iubirea, ca revers al urii care i-a împins acolo, îi poate readuce în amintirea noastră. (Gabriel Liiceanu) de acelaşi autor: Apel către lichele Cele trei norme ale mamei. Prăjitura interzisă Despre limită Întâlnire cu un necunoscut Scrisori către fiul meu Cearta cu filozofia Uşa...