Clive Whichelow – Mi-au scanat mansarda, n-au găsit nimic

Cine a crezut că numai românii spun lucruri trăsnite e poftit să-şi ceară iertare ţărişoarei. Mai mult, dacă stai să compari derapajele de expresie sau de gândire ale lui Vanghelie cu lufturile lui George W. Bush ai imediat impresia surclasării. Veşti proaste: nici măcar la inepţii nu suntem băgaţi în seamă. Pur şi simplu nu contăm. Mike Haskins şi Clive Wichelow întocmesc o antologie a stupizeniei pentru care – impardonabil – nu aleg nici o vedetă carpatină. Figurează în schimb, cu producţii pe sprânceană, toată floarea cea vestită a Occidentului şi a Americii, de la Kevin Keegan la Britney Spears, de la Victoria Beckham la Samuel Goldwyn şi de la Yogi Berra la Tony Blair. Mi-au scanat mansarda, n-au găsit nimic e de fapt ecoul unei cugetări a lui Einstein: „Două lucruri sunt infinite, prostia şi universul. Dar despre acesta din urmă am unele rezerve.” Pentru deschiderea apetitului, iată trei exemple dintr-o recoltă de câteva mii (urmează să le descoperiţi autorii deschizând cartea): „Dacă ar trăi Roosevelt, s-ar răsuci în mormânt“; „O să cred în televiziunea color când o s-o văd negru pe alb“ şi „Nu e o iluzie, doar pare“....

Sarah Prineas – Hoţul vrăjitor

Conn ar fi trebuit să moară pe loc în ziua în care i-a furat unui vrăjitor locus magicalicus, piatra pentru concentrarea magiei şi formularea de vrăji. Dar, dintr-un motiv necunoscut, asta nu s-a întâmplat. Vrăjitorul Newery e de acord să-l ia pe Conn drept ucenic, cu condiţia ca băiatul să-şi găsească şi el o piatră locus în decurs de o lună. Dar, ocupat cu lecţiile de magie şi cu ajutorul oferit lui Newery ca să afle cine fură magia oraşului Wellmet, Conn are destul de puţin timp să caute piatra. Order Hoţul vrăjitor Preţ @ RON39,99 Qty: Adauga in cosul de...

Ion Creangă – Amintiri din copilărie. Poveşti. Povestiri

Poveştile lui Creangă sunt delectabile deopotrivă pentru copii şi pentru adulţi. Însă numai cei din urmă le pot gusta pe deplin savoarea. Creangă pare a nu-şi fi bătut capul să inventeze poveşti: avea destul material la îndemână ca să mai fie nevoie de aşa ceva. Cât datorează el creaţiei folclorice anonime şi cât îi este aceasta tributară după publicarea poveştilor şi absorbţia – sau reîntoarcerea – acestora în circuitul oralităţii e o chestiune ce poate interesa migăloase cercetări erudite. Farmecul poveştilor lui Creangă nu stă în invenţie – cel mult, aici şi-a spus cuvântul selecţia făcută de scriitor dintr-un inventar disponibil atât de bogat. Ceea ce atrage şi cucereşte, în primul rând, e „punerea în scenă“ – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculente, atât de mult comentat şi analizat. De acelaşi autor Ion...

Vladimir Marinov – Figuri ale crimei la Dostoievski

Deşi cartea lui Marinov poate fi subsumată temei tradiţionale a raportului dintre cunoaşterea literară şi cunoaşterea psihanalitică, temă inaugurată încă de Freud, contribuţia sa nu trebuie înţeleasă ca simplu demers de psihanaliză aplicată, care îşi propune să regăsească adevărurile psihanalizei în opera literară. Autorul încearcă să demonstreze că literatura poate fi uneori chiar mai pătrunzătoare decât psihanaliza. Lectura psihanalitică a literaturii, aşa cum o înţelege Vladimir Marinov, conduce la rezultatul surprinzător că literatura poate pune în discuţie adevărurile ştiinţei despre inconştient şi sugera noi ipoteze ştiinţifice. Astfel, în lumina acestui subtil joc al lecturilor interferente, romanul Crimă şi pedeapsă poate relativiza teza freudiană despre importanţa primordială pentru umanitate a paricidului, situându-l într-un context mai larg care cuprinde şi matricidul, violul copilului şi infanticidul. Vladimir Marinov, psihanalist francez de origine română, este profesor la Universitatea Paris XIII şi membru al prestigioasei...

Ingrid Law – Darul lui Mibs

Darul lui Mibs, chiar dacă face parte dintr-o colecţie pentru copii, e o poveste pentru orice vârstă.  Cu toate că traducerea titlului original Savvy putea să fie altul. „Darul” are în limba română două înţelesuri. Prima oară m-am gândit că e vorba de vreun cadou. Mai degrabă „puterea”, dacă nu „iscusinţa”, dar, mă rog, asta a fost decizia editorului. O carte frumoasă, bine tradusă şi cu o copertă atractivă, dacă e să ne gândim cărui segment de public este adresată. Toţi membrii familiiei adolescentei Mibs, Beaumont, aveau la vârsta de treisprezece ani puteri magice. La împlinirea acesteia aveau diferite înzestrări.  Grandpa Bomba muta munţii, fratele mai mare creea uragane, când a venit vremea ca Mibs să-şi capete abilitatea, darul, mă rog. Pregătirile erau în toi. Până ce tatăl copiiilor fost implicată într-un teribil accident.  Mibs conştientizează că are o singură misune, aceea de a-şi salva părintele.  Se furişează într-un autobuz care o ia într-o direcţie inversă. De aici, disperarea. Începe o lungă odisee. Implică în aventură şi alţi copiii. Pe drum, celor cinci copii plus şoferului li se mai adaugă şi o chelneriţă, Lill, cu care încep o călătorie (ce se desfăşoară prin autobuze, moteluri, rulote şi restaurante) plină de schimbări neaşteptate, o călătorie a descoperirilor, o călătorie ce va schimba vieţile tuturor. Va ajunge să-şi salveze tatăl? Da. Dar care e darul lui Mibs, asta aflaţi din carte. Ingrid Law a vândut pantofi, a lucrat într-o librărie, a ajutat alţi oameni să-şi găsească o slujbă, a asamblat cutii pentru îngheţarea burgerilor. A locuit împreună cu fiica sa de 12 ani în Colorado într-o casă mobilă pe care o considerau ceva între o navă şi o cutie de pantofi. Amândurora le plăcea să picteze pereţi şi tavanul. Aveau două harpe, o chitară havaiană, un flaut şi o poftă nebună de brioşe. Order Darul lui Mibs Preţ @ RON38,00 Qty:...