Virginie Despentes – Trage-mi-o

Întâmplarea face ca două ucigaşe să se întâlnească într-o gară. „ – Aţi mai omorît şi înainte? – Ni s-a mai întâmplat câteodată, da. – O lovitură care a dat greş? – Nici vorbă. Într-o zi, în loc să pun lucrurile la punct, i-am tras un glonte în cap unui tip. Mai târziu ne-am întâlnit şi ne-am influenţat mişto una pe alta.” Dublul sens al cuvântului „trage” este excelent exploatat prin traducerea românească a cărţii Virginei Despentes, făcută de Doru Mareş. Celebră astăzi, scriitoarea în vârstă de 36 de ani – căreia îi place să scrie prin baruri – a debutat în urmă cu zece ani, chiar cu acest roman. Catalogată de unii drept fantezie punk, cartea a stat la baza unui film produs în Marea Britanie şi interzis în Franţa. Cuplul protagonist, format de două prostituate, vă poate aminti de Quentin Tarantino, iar limbajul colorat, mai puţin violent decât o spune titlul, descinde din tradiţia literară franceză marcată de Louis-Ferdinand Céline şi Louis Calaferte. Roman-hit, Trage-mi-o e făcut parcă pentru topurile zilelor noastre: ceea ce contează este să fii măcar o dată pe locul I. Lucru demonstrat din plin prin tiraj, vânzări, reacţii! Dominaţia temei sexului, altădată ta­buizat, în literatura franceză contemporană – de la realistul Houellebecq la autoficţionarele trash Catherine Millet (Viaţa sexuală a Catherinei M, tradusă şi la noi) sau Virginie Despentes (Baise-moi, titlu tradus în româneşte prin Trage-mi-o), este fără echivoc. Lumea de astăzi se desprinde de generaţia beat a lui William Burroughs. E mai rafinată, dar cu acelaşi read-appeal. „Scriu din rândul nasoalelor, pentru nasoale, babe, camionagioaice, frigide, neregulate, neregulabile, isterice, handicapate, pentru toate cele excluse de la marele târg al tipelor faine. Şi încep aşa, pentru ca lucrurile să fie clare: nu-mi cer scuze pentru nimic, nu mă plâng de nimic. Nu m-aş da pe nici o alta, pentru că a fi Virginie...

Al Gore – Un adevăr incomod

Premiul Nobel pentru Pace, 2007 ”se recompenseaza astfel eforturile depuse pentru o mai buna intelegere de catre publicul larg a schimbarilor climatice cauzate de om si punerea bazelor pentru luarea masurilor necesare pentru a contracara aceste schimbari” Încălzirea globală realitate sau mit? Este viitorul planetei pus, cu adevărat, în pericol sau este acesta numai un mod prin care politicienii îşi pot aduna cât mai multe voturi? În paginile acestei cărţi, Al Gore (fost vice-preşedinte în administraţia Clinton şi candidat, el însuşi, pentru funcţia supremă) ne înfăţişează o pledoarie convingătoare, bogat ilustrată, a punctului său de vedere, laolaltă cu impresionante texte dedicate principalelor influenţe din viaţa sa: tatăl, sora, precum şi profesorul din facultate care i-a deschis ochii asupra acestei probleme vitale pentru supravieţuirea omenirii. De acelaşi autor Asaltul asupra raţiunii Order Un adevăr incomod Preţ @ RON65,99 Qty: Adauga in cosul de...

Michael Hall – Spiritul programării neuro-lingvistice

Spiritul programării neuro-lingvistice (NLP) scoate în evidenţă pregătirea necesară pentru atingerea nivelului de Master Practician NLP. În timpul acestei pregătiri, participanţii explorează stări de conştiinţă noi şi mai bogate în resurse, care le permit un potenţial propriu maxim. De asemenea, se studiază în detaliu metaprogramele care se referă la patternurile de prelucrare a informaţiei sau de „scamatorie lingvistică“ adică procedeele lingvistice care utilizează distincţiile învăţate în cadrul Metamodelului pentru a face reîncadrări şi înlocuiri prin intermediul conversaţiei. Astfel, accentul trebuie plasat pe cunoştinţele experimentale, deoarece stările trăite constituie spiritul NLP, exprimånd şi evocånd reprezentările şi senzaţiile ce duc la adoptarea atitudinii pe care au avut-o fondatorii NLP. Order Spiritul programării neuro-lingvistice Preţ redus @ RON24,00 Qty: Adauga in cosul de...

Recunoaşteţi eleva de liceu?

Inaugurată oficial la 22 aprilie la Literaturhaus din München,  expoziţia cu titlul: „Podoaba rece a vieţii” (Der kalte Schmuck des Lebens), dedicată laureatei Premiului Nobel pentru Literatură, este mai mult decât o simplă premieră, comentează Deutsche Welle. „Este tentativa, din capul locului foarte reuşită, ferită de riscul oricărei monumentalizări, de a vizualiza, de a face aproape palpabilă osmoza între viaţa trăită şi cuvântul scris, din care se nasc textele literare ale Hertei Müller”, comentează Rodica Binder. Herta Müller 1972, fotografie de bacalaureat. Artistul Ernest Wichner compune din fragmente de operă, fotografii din arhiva scriitoarei, a familiei şi prietenilor, a unor „rapoarte” conţinute în celebrul dosar „Cristina”, întocmit de Securitate sau a unor extrase din presă o dioramă în care se încadrează perfect scrierile Hertei Müller. Forţa privirii Dar, dacă după lectura textelor Hertei Müller, mai totdeauna se întîmplă să vedem lumea cu alţi ochi, după lectura caietului însoţitor al expoziţiei, a prefeţei scrise de Ernest Wichner, se produce o mişcare a privirii în sens invers. Documentele autobiografice, iconografia, fragmentele de text, asamblate şi expuse în cele peste 50 de pagini ale caietului, retrimit spre operă. În caietul program autoarea de Nobel exprimă distanţa dintre eul empiric şi cel literar, într-un posibil supra-ego, astfel: „Puntea ce duce de la copilul care păzea vacile în vale, pînă aici, în Primăria de la Stockholm, este ciudată. Îmi stau, ca de atîtea ori pînă acum, şi aici, alături.” Mărturisirea, citată în cuprinsul caietului, explică şi de ce scriitoarea, pe bună dreptate, îşi păzeşte cu străşnicie viaţa particulară de intruziunile indiscreţiei publice. Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift:  Herta Müller şi fostul ei soţ Richard Wagner, în martie 1987, la centrul de tranzit din Nürnberg. Imagine din arhiva Richard Wagner, Fotograf: Matthias Müller-Wieferig Perfecta potrivire a textelor extrase din scrierile Hertei Müller, a unor poeme-colaj, cu elementele iconografice, cu documentele epocii, scoate din...

Peter Ackroyd – Hawksmoor

Nu există lumină fără întuneric şi nici materie fără umbră. Aceasta este deviza arhitectului Nicholas Dyer, asistentul lui Sir Christopher Wren şi omul împuternicit să construiască în Londra şapte biserici care sa se constituie în tot atâtea jaloane ale Iluminismului. Numai că Dyer plănuieşte să ascundă câte un secret întunecat în fiecare dintre aceste biserici, concepând nişte edificii dătătoare de fiori, dar menite să reziste veşniciei. După două sute cincizeci de ani, detectivul londonez Nicholas Hawksmoor cercetează o serie de crime sinistre, săvârşite în imediata vecinătate a câtorva biserici de secol optsprezece, crime care nu pot fi înţelese de mintea omului modern. De acelaşi autor Ultimul testament al lui Oscar...