Fernand Combet – Schrumm Schrumm

Într-o bună dimineaţă SchrummSchrumm fu anunţat că autobuzul Societăţii de Excursii Duminicale la Nisipurile Mişcătoare îl aştepta în faţa casei”, astfel începe (kafkian) unul dintre cele mai cumplite romane ale secolului XX, Schrumm Schrum, de Fernand Combet, pentru a lua apoi o turnură dostoievskiană, şi asta fiindcă Neînţelegere e un fel de Casă a morţilor (de vii), cu deschidere spre Arhipelagul GULAG, via 1984!, se spune într-o cronică a Europei libere. Publicat în 1966 la o casă mică – autorul e un orgolios şi respinge propunerea Gallimard-ului –, romanul stârneşte entuziasmul criticii franceze ce-i „împleteşte lauri mari cât nişte frunze de palmier” (Eric Dussert), impunându-l pe tânărul scriitor cu „fizic de cuceritor mongol”. Este începutul sfârşitului, alte 3 cărţi ale autorului marcând traiectoria intrării în anonimat, în care se şi stinge, pe 29 decembrie 2003. Noroc că aceeaşi casă Gallimard are inspiraţia să reia romanul, după patruzeci de ani de la ediţia princeps, şi astfel începe glorioasa postumitate a unui scriitor uitat de toată lumea. A reda trama naraţiunii – ca orice parabolă, scrierea are o linie de subiect bine conturată – echivalează cu decuparea unor siluete; or, personajele sunt bine reliefate, iar linia melodică dacă nu polifonică, cel puţin contrapunctică. Nu atât logica acţiunii – o logică pe dos, după cum stă scris în Sfânta Evanghelie din Neînţelegere: „Cei ce vor vorbi despre Neînţelegere nu găsesc cuvinte pentru a o descrie. Şi aşa se cuvinte, căci ea e creată după chipul şi asemănarea (…) a ceea ce omul nu poate înţelege” –, cât urmărirea până în pânzele albe a spectacolului desfiinţării personajului, odată prins în mecanismul implacabil al fatumului, fac atmosfera cărţii irespirabilă. Altfel zis, între imaginea pictată a „unui om prins în nisipuri până la piept” din cap. 1 şi realitatea Nisipurilor Mişcătoare în care SchrummSchrumm „se scufunda, neînduplecat” din cap. final, nu e decât un singur arc...

Vasilievici, in memoriam! (video)

Ediţia a lV-a Ringului de vorbe, o iniţiativă a generaţiei tinere din literatura română, se va desăşura vineri 16 aprilie, ora 20.00, în Old School Pub (totul se englezizează:P), din clădirea Casei de Cultură a Studenţilor Grigore Preoteasa. Reuniunea îl va comemora pe poetul George Vasilievici (1978-2010), recent trectul în lumea umbrelor. El a decis să-şi încheie socotelile cu viaţa, la fel ca Virgil Bănescu, anul trecut. Doi tineri, în plină ascensiune, cu un ritm autentic – vorba unui mucalit „nişte particulari ai scrisului”, au pus penele în cui şi nu numai. La reuniunea de vineri se va citi din romanul YOYO al lui Vasilievici, publicat integral şi pe net. Citiţi aici. A scris șase cărți: Gabi78 (poezie, ed. Vinea, 2001) Featuring (poezie, ed. Vinea, 2004) Cerneală (poezie, ed. Pontica, 2004) O cameră cu două camere (poezie, ed. Tomis, 2006) W.C-rul (poezie, ed. Vinea, 2007) YoYo (roman, ed. Tomis, 2007) Viseptol (fragment din roman, încă nepublicat), ultima carte la care lucra. Conform Agenţiei de carte, Viseptol ar fi avut  şi adagio-ul „Roman tânăr caut editură”. Început: „Sunt dependent de creier. Am realizat această stare când a devenit imposibil de găsit. Şi nu sunt dependent de creier în general ci de creier uman. Această dependenţă este criminală, sevrajul va ţine cât voi trăi. Am ajuns într-un aşa hal de disperare încât sunt gata să investesc tot în construirea unei fabrici de creiere. Să iasă creierele pe bandă rulantă. Creiere goale, fără om, altfel nu  sunt bune de nimic. Vreau creiere chimice şi mai ales nefolosite.  Creierul folosit este ca pâinea veche de o lună. Numai bun de dat la porci. Dar nici lor nu le foloseşte la nimic. El nu foloseşte nimănui. Neprodus în laborator, pe căi artificiale el, creierul, învaţă ce înseamă să fie creier de la alte creiere. Nu, merci. Mă pot tăvăli pe jos de disperare dar...

Stand-up comedy pe cărţi

Aristocraţii, trupa de stand-up comedy formată din Toma, Sergiu şi Radu, s-au gândit să dea o mână de ajutor campaniei organizată de Civika Donează o carte şi au chemat publicul lor fidel să aducă un volum, în loc să plătească biletul la spectacolul de sâmbătă din club Prometheus. Astfel, artiştii Bucureşteni au iniţiat conceptul de spectacol: râzi şi dai o...

Hessayon – Expert în cultivarea plantelor de interior (vol 2)

Volumul 2 al cărţii Expert în cultivarea plantelor de interior vine cu o piesă de rezistenţă: peisagistica sau mai bine zis organizarea  ambientului. Prezentând sumar la începutul capitolului diverse aranjamente care se pot crea, apoi modul în care se pot folosi principiile unui design bun: echilibrul, unitatea, contrastul, proporţiile, dinamica, volumul încheie un maraton al decoraţiilor de interior.O plantă bucură viaţa, nu numai ochiul. Bine aşezată poate da dinamică, volum sau naturaleţe locului. De acelaşi autor Expert în cultivarea plantelor de interior (vol 1) Order Expert în cultivarea plantelor de interior Preţ redus @ RON34,90 Qty: Adauga in cosul de...

Ștefan Bolea – În apele grele ale Rechinului

În cele aproximativ 280 de pagini ale cărţii În apele grele ale Rechinului se pot citi: – fenomenologie aplicată, – existenţialism aplicat, – nihilism aplicat – literatură aplicată (deşi volumul e unul foarte analitic, el debutează în mod total neconvenţional/atipic cu proză şi se şi încheie tot aşa – intenţia autorului fiind aceea de a transforma subiectul cărţii într-un personaj în toată puterea cuvântului…de a scoate actorul din televizor în spaţiul camerei în care se află televizorul respectiv) Cadrul în care s-au făcut analizele este acela al culturii populare contemporane: analogii între versurile poetului şi versuri ale unor mai mult şi mai puţin cunoscute trupe gothic, death şi black metal, filme porno, drame şi documentarii TV gen Slavoj Žižek sau Richard Dawkins…dar şi al high-culture-ului (Husserl, Nietzsche, Heidegger, Cioran, Cocteau, Bakunin) – ideea fiind aceea de a încerca să găsim, prin intermediul versurilor analizate veriga lipsă între high şi pop...