Eduardo Mendoza – Misterul criptei vrăjite

Dacă victimele sunt deobicei consumatoare de alcool, în Misterul criptei vrăjite Detectivul Ceferino este dependent de  Pepsi-Cola. Nu ştim dacă spaniolul Eduardo Mendoza, naturalizat în America a fost sponsorizat de celebra companie de băuturi carbogazoase, dar ce este clar cartea este extrem de amuzantă. Cu cât cazul se complică, detectivul are mereu soluţii, probabil pentru că are mereu mintea întreagă. de acelaşi autor: Mauricio sau alegerile locale Order Misterul criptei vrăjite Preţ @ RON17,00 Qty: Adauga in cosul de...

Eduardo Mendoza – Mauricio sau alegerile locale

Romanele lui Eduardo Mendoza, unul dintre cei mai mari scriitori spanioli contemporani, sunt traduse în douăzeci şi şase de limbi. Mauricio sau alegerile locale a fost distins cu premiul Fundacion José Manuel Lara Hernández în 2007. Barcelona anilor ’80 e un oraş în schimbare. Alegerile locale se apropie, iar tumultul lor acoperă gălăgioasa viaţă de noapte a urbei. Mauricio Greis, doctor stomatolog fără planuri de viitor, rupt de prietenii din tinereţe, se întoarce în oraşul natal hotărât să renunţe la existenţa solitară. O întâlnire întâmplătoare îl scoate din monotonia de până acum: un coleg de liceu îi face propunerea neaşteptată de a se înscrie pe listele Partidului Socialist şi de a participa la întâlnirile cu alegătorii. Pe de o parte, pentru a-şi rememora idealurile din anii studenţiei, iar pe de alta, pentru a-şi umple timpul, Mauricio acceptă. Prilejul se dovedeşte propice pentru a începe o relaţie amoroasă cu două femei care îi vor schimba viaţa: avocata Clotilde, o feministă radicală mânată de ambiţia de a reuşi, şi rebela Porritos, cântăreaţa de rancheras prin baruri rău famate. Dacă alături de Clotilde frecventează restaurantele şic din Barcelona, pătrunde în elita socială si îşi face planuri avantajoase de căsătorie, tânărul se simte în acelasi timp atras de Porritos şi de destinul ei tragic. În această lume în schimbare, în care unii îşi pierd iluziile, iar alţii îşi făuresc noi idealuri, va reuşi Mauricio să se împartă între alegerile locale şi alegerile sentimentale? Order Mauricio sau alegerile locale Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

De dragul mătuşii răposate

Florin Puşcaş A murit una dintre mătuşile mele preferate şi eu nici nu ştiam. Norocul meu că urmăresc câteva site-uri întreţinute de oameni informaţi. Nu era mătuşa mea, dar asta nu înseamnă că nu putea fi una dintre preferate. Nici nu prea avea cum să fie altfel din moment ce mătuşa asta, Julia Urquidi Illanes pe numele ei întreg, s-a iubit cu unul dintre condeierii mei preferaţi. Condeier care, culmea tupeului, îi era un fel de nepot, mai tânăr cu 14 ani. Iar iubirea asta a dat naştere unui roman aflat la loc de cinste în lista mea. Credeaţi că aţi scăpat de recomandările literare săptămânale? Ei bine, nu. Chiar dacă am sărit peste vreo două miercuri, nu am dispărut de tot. Literatura, în ciuda popularităţii scăzute de care se bucură p’acilea pe platformă, rămâne una dintre cele mai importante preocupări lumeşti. Plănuisem demult să vă vorbesc despre stimabilul Mario Vargas Llosa, însă nu mă puteam hotărî asupra unui titlu. Acum, când condeierul şi mătuşa Julia nu mai joacă în aceeaşi ligă, titlul s-a propus singur. Ce v-aş putea spune despre “Mătuşa Julia şi condeierul” de Mario Vargas Llosa? Recenzii se găsesc peste tot şi, slavă Domnului, sunt mai bune decât orice v-aş putea spune eu despre romanul scriitorului peruan. Pot în schimb să vă garantez că romanul e şi fascinant şi enervant. Cam aşa cum sunt toate lucrurile prin partea asta de univers. Îţi ia ceva timp să te obişnuieşti cu noul, să îţi dai seama că nu e chiar atât de urât şi plicitisitor şi, exact când începe să-ţi placă mai mult, se termină lăsând locul altui “nou”. Stilul lui Llosa, de a amesteca povestea tânărului condeier amorezat de o mătuşă cu piese de teatru radiofonic, mi s-a părut la început neinspirat. Partea bună e că doar rezistând tentaţiei de a sări peste capitolele în plus, ajungi...

Pentru Herta Müller se pregăteşte doar Ateneul?

Editura Humanitas vrea să-şi serbeze cele două decenii de existenţă prin lansarea unei colecţii de autor Hertei Müller. Noua serie va fi lansată la Ateneul Roman, cu trei noi volume: „Leagănul respiraţiei”, „Călătorie într-un picior” şi „Omul e un mare fazan pe lume” (titlu de lucru). Polirom avea drepturile de autor până la câştigarea Nobelului, dar Humanitas a oferit, în premieră, 5.000 de euro în avans pentru titlul Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, a cărui prim tiraj s-a epuizat în mai puţin de trei luni de la apariţie. William Totok, prezent la Bucureşti pentru o cercetare în arhivele CNSAS, ne-a mărturisit că Helmuth Fraundorfer, unul dintre membri fondatori ai Aktion Banat, lucrează la un film de lung metraj, care va prezenta întreaga activitate a grupului şi va fi difuzat de marile televiziuni germane tot în toamnă. În orice ţară din lume, membrii grupului ar fi primiţi cu...

Mătuşa Julia s-a mutat la cer, condeierul mai scrie

Julia Urquidi Illanes, femeia care a inspirat unul dintre cele mai frumoase romane ale secolului trecut, „Mătuşa Julia şi condeierul”, s-a prăpădit departe de poveste, la vârsta de 84 de ani. Mario Vargas Llosa avea 18 ani şi locuia împreună cu bunicii săi în Miraflores. Scria povestiri pentru sine pentru că redacţiile puternicelor cotidiane peruane le aruncau la coş. S-a îndrăgostit de mătuşa sa, Julia, în vârstă de 32 de ani, boliviancă de origine, divorţată de soţul ei. Amândoi se căsătoresc, în urma unui scandal odios în familie. Dragostea lor durează zece ani după care se despart. Din frumoasa iubire imposibilă, omenirea câştigă una dintre cele mai frumoase povestiri. Personajul principal nu este Mario, tânărul reporter la un post de radio, nici mătuşa sa, ci doar fanatica iubire dintre un puşti ce se vede mare şi o damă ce se vede nemuritoare. Ritmul cărţii pare inspirat din piesele de teatru radiofonic. Tonul  este plin de umor, cu portrete pline de savoare şi un stil narativ inspirat parcă din voluptatea vieţii sud-americane. Pentru a ne suprinde, Vargas Llosa construieşte o arătare caricaturală, un fanatic maniac, obişnuit să scrie la comandă, Pedro Camacho. Oricât de interesante ar fi etapele iubirii dintre nepotul scriitor aspirant la glorie publicistică si frumoasa lui mătuşă, sarea si piperul cărţii apar atunci când postul de radio unde lucra tânărul Mario a renunţat să-i mai cumpere seriale radiofonice la kilogram şi a decis să angajeze un scenarist bolivian, pe numele lui Pedro Camacho. Acest Camacho, personajul de forţă al romanului, credem că a apărut tocmai pentru a pune o tuşe aparte pe tabloul unei iubiri ce s-ar fi bagatelizat la un moment dat.  Sfârşitul este magistral. Mult timp cartea transmite fiori şi după ce o aşezi pe noptieră. „Să umbli cu un flăcăiandru lihnit de foame şi doar să te ţină de mână, să te ducă la...