Ernest Bernea – Civilizaţia română sătească

În  Civilizaţia română sătească, Ernest Bernea încearcă să desprindă delicat ceea ce aparţine civilizaţiei române săteşti, de elementele alogene.  Nu studiază orice sat românesc, ci numai pe acelea care păstrează forme arhaice, cu un conţinut de viaţă aparte, concretă şi ireductibilă în condiţiile sale locale etnice. „Satul românesc de azi, în majoritatea cazurilor, nu mai este o realitate organică echilibrată, ci o realitate intrată într-un puternic proces de destrămare […]”. Ernest Bernea (1905-1990), sociolog, etnograf şi filosof, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice, a fost închis în numeroase rânduri – în perioada carlistă, după evenimentele din ianuarie 1941 şi în perioada...

Ilie Gorjan – Aripa lumii

Cartea de versuri şi proză scurtă a generalului jandarm Ilie Gorjan continuă travaliul liric inspirat de viaţa orelor exacte obligatorii şi de mediul rural oltenesc din care provine scriitorul oştean. Atît poemele,cît şi povestirile evidenţiază tenacitate şi rigoare ,sensibilitate şi experienţă,inventivitate şi ataşament.Egal sieşi,Ilie Gorjan este un autor a cărui evoluţie literară va fi una remarcabilă. Order Aripa lumii Preţ @ RON21,80 Qty: Adauga in cosul de...

Sergiu Grossu – Calvarul României creştine

În Calvarul României creştine, Sergiu Grossu face un adevărat rechizitoriu conducerii BOR din timpul comunismului, aducând probe că ierarhii şi-au vândut sufletul pentru o serie de privilegii. Totodată, aduce în paginile unei cărţi de-o inestimabilă valoare documentară dovezi ale eroismului unor prelaţi care nu s-au predat şi au dus mai departe învăţămintele creştine, chiar cu preţul libertăţii lor. Sergiu Grossu (14 noiembrie 1920, Cubolta, Basarabia – 25 iulie 2009, Bucureşti). Licenţiat în filosofie, filologie modernă şi teologie al Universităţii din Bucureşti, Sergiu Grossu a activat clandestin în mişcarea religioasă „Oastea Domnului”. A făcut închisoare politică între 1959 si 1962, după care a fugit din ţară, stabilindu-se în Franţa, unde a încercat să aducă la cunoştinţa lumii situaţia credincioşilor din ţările comuniste, prin revista „Catacombes” şi numeroase...

Pascal Bruckner – Paria sau tentaţia Indiei

Subintitulată „Tentaţia Indiei”, cartea lui Pascal Bruckner este, în subtext, o grandioasă odă închinată Indiilor, locul în care paradoxul se îmbină noroios cu sărăcia. Personajul principal, funcţionarul  francez, care pleacă în misiune prin tărâmul celor o mie de limbi, e doar un pretext pentru ca publicistul să-şi aducă elogiul de scriitor unei lumi duale, a splendorilor, deopotrivă cu ale nenorocirilor.  Aşa cum ne-a obişnuit deja, pe noi cititorii săi fideli, autorul pictează fresci sonore, textul are gust, descrierile prind miros. Parcă ar fi o lume 3 D, în câteva sute de pagini, în care nu ai cum să te rătăceşti, pentru că personajul te trage după el.  „Funcţionarul” trece prin fel de fel întâmplări.  La un moment dat se sperie pentru că nu înţelege  anumite lucruri, dar este şi sedus de poveşti romanţioase. Dacă voluptatea unor întâlniri amoroase e de înţeles, greu e de priceput veneraţia din carte pentru vaci. Să se fii închinat şi el, Pascal Bruckner, la vreun idol şi noi nu ştim? Personajul, adică autorul, este fascinat deopotrivă de măreţia unei culturi patriarhale, dar şi de imensa deznădeje care copleşeşte orice vizitator.  Întâlneşte o seamă de personaje, care mai de care mai stranii şi debusolante, în special un agronom american sclipitor, dar înfiorător de cinic. Cartea este o consemnare romanescă a călătoriilor lui Bruckner în înfiorătoarea complexitate a sărăciei pe care o expun străzile: copii înfometaţi, cerşetori insistenţi, trupuri invadate de mizerie şi de boală. Adevăratul subiect al cărţii este de fapt India, „mother India”, o Indie imaginară, deopotrivă fantasmatică şi reală, visată şi detestată, o ţară ce i-a sedus tot timpul pe europeni, în ciuda mizeriei şi stranietăţii ei. Mai degrabă rudă cu  „Midnight’s Children” a lui Rushdie, decât cu Maitreyi a lui Mircea Eliade,  „Paria” compune un dsicurs epic, în care sărăcia şi fantasticul se concurează pentru supremaţie.   „Paria” are – vorba unui...

Laureata Societăţii Timişoara scrie în revista „22”, ca la „Scânteia”

Andrea Pora cere în „22”:  „Este timpul, susţin mulţi, să înceapă deratizarea presei în condiţiile de degradare morală în care a ajuns aceasta”, referirea la “bogătanii presei”, la “jurnalişti care şi-au vândut conştiinţele” şi îndemnul că aceştia “ar trebui scoşi la lumină aşa încât opinia publică să ştie ce hram poartă fiecare”, oricine îşi poate da seama că nu se poate face nici o departajare de textele semnate în “Scînteia” de la graniţa anilor ’40-’50 de către A. Toma sau S. Brucan, relevă o analiză de text în www.cotidianul.ro Andreea Pora a fost nominalizată recent la primirea Premiului Societăţii Timişoara, Alexandra Indrieş, pentru jurnalism civic, pe care-l va primi pe 11 martie cu prilejul comemorării Proclamaţiei de la Timişoara....