rss feed
articole |
comentarii
După “Un an în Provence”, o nouă relatare, la fel de amuzantă, narând în continuare aventurile autorului devenit între timp un adevărat localnic, instalat comod, cu nevasta şi căţei, în casa de piatră de la poalele munţilor dintre Avignon şi Aix. Din nou în Provence îl găseşte încercând să treacă prin vama britanică o valiză plină cu trufe, urmărind îndeaproape un personaj a cărui ambiţie este să facp broaştele să cânte imnul Franţei şi multe altele.
De acelaşi autor
Sku: YVHJJ782E
Premiul Nobel pentru Literatură, 1929
“în principal pentru marele roman “Casa Buddenbrook”, care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane“
Mărturisirile escrocului Felix Krull este una dintre creaţiile cu o lungă geneză. Începută şi apoi abandonată, ea a fost reluată pentru că prietenii autorului au cerut-o de multe ori. Thomas Mann însă mărturiseşte: “Gândul nu mi-e cu totul străin, dar consider că proiectul, care datează de pe vremurile când domina problema artistului burghez, e perimat şi depăşit de Iosif. Cu toate acestea, aseară, citind şi ascultând muzică, am simţit ciudat de aproape gândul reluării, în special sub aspectul unei concepţii unitare de viaţă. Ar fi interesant să-l reiau, după treizeci şi doi de ani, de-acolo de unde mă oprisem înainte de Moarte la Veneţia, de dragul căreia întrerupsesem pe Krull. Toată opera şi toată munca accesorie infăptuite de atunci ar căpăta aspectul unei intercalări, de proporţiile unei generaţii, în actvitatea unui om de treizeci şi şase de ani. Avantajul de a continua să clădeşti pe o fundaţie existentă”.
De acelaşi autor
Sku: AVCFFTR5
Cartea “Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI“, scris? de George Cristian Maior, reprezintă o colecţie de eseuri privind viitorul puterii şi securităţii în lumea internaţională. Analizele autorului se focalizează pe impactul atacurilor teroriste de la 11 septembrie, modul în care statele se confruntă în prezent cu noii actorii non-statali, transformările prin care trec Uniunea Europeană şi NATO, relaţiile dintre Europa şi America, dar şi pe noua geopolitică a resurselor energetice, ideea de legitimitate în relaţiile inter-statale sau pe evoluţia diplomaţiei, serviciilor de informaţii şi armatei în secolul XXI. Novatoare şi curajoasă în concluzii, incitantă prin subiectele abordate, captivantă prin fineţea analizelor, “Incertitudine” acoperă un domeniu foarte puţin studiat în România, cel al dezbaterilor actuale în relaţiile internaţionale. În acest sens, cartea reprezintă atât o abordare teoretică inedită, cât şi un adevărat compendiu academic pentru cercetătorii în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale din România. Titlul cărţii, “Incertitudine” reflectă marea provocare cu care se confruntă atât analiştii, cât şi decidenţii în domeniul securităţii, cea a dificultăţii de a estima cum va arăta lumea în secolul XXI. Această provocare poate fi însă depăşită, consideră autorul, prin dezvoltarea unei reale gândiri strategice pentru a putea face faţă surprizelor viitorului.
De acelaşi autor
Sku: WSHTZCB
… adeseori ceea ce s-a numit “omul providenţial”, “personalitatea istorică” sau “liderul charismatic” s-a transformat într-un tiran, care, chiar dacă nu a instituit un regim politic tiranic, prin ponderea pe care a ajuns să o aibă ca personalitate de referinţă, a încetinit adeseori evoluţiile politice, în aşa măsură încât state puternice au devenit foarte vulnerabile în plan extern sau au cunoscut perioade lungi de stagnare sau chiar de involuţie ori de instabilitate.
Sku: VBNGZ69
Evenimentul de lansare a ineditului volum de poezie “Iubirea e pe 14 februarie” s-a desfăşurat, unde altundeva decât în Expirat, la fel ca-n Împărat şi proletar: “pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,/Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,/Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu feţe-ntunecoase,/ o ceată pribegită,/Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.” Bine ar fi ca tinerii care se pronunţă în slovă şi fumează mai rău ca turcii să apuce barem o parte din gloria eminesciană. L-am auzit printre zgomote pe Gelu Diaconu cum îi spune iubitei că “grija sa dintâi va fi capacul veceului”. Ceaţa n-a fost inspirantă, ci expectorată de către mulţi doritori să particpe. Ce păcat că organizatorii n-au prevăzut puhoiul de mulţime şi nu s-a văzut, nu s-a auzit. Păcat. Andrei Ruse e un tânăr inimos, dar stă mai bine cu scrierea decât cu organizarea. Eh, deh, nu te poţi pricepe la toate.
Păcat că în loc de inspiraţia poetică, spectatorii veniţi buluc au inspirat mult fum de ţigară. Păi,nah, şi Eminescu fuma 100 de ţigări pe zi. Şi vedeţi unde a ajuns:)
În fotografie: Gelu Diaconu (citind), Nicolae Ţone (director Vinea),Andrei Ruse (iniţiatorul proiectului)
Se reiau lecturile urbane. Momentan, doar în Bucureşti. Pe 2 februarie, iniţiatorii campaniei coboară în adâncurile metroului. Câţiva din provincie vor să extindă proiectul. Se mişcă ţara!
Cei care ştiu să dăruiască, la rândul lor o carte, sunt aşteaptaţi marţi, pe 2 februarie, pe peronul staţiei Unirea 1, la ora 19:00. Volumele vor fi dăruite călătorilor care apreciază lectura, cu rugămintea ca după ce termină de citit să ofere produsul mai departe unui alt călător cu metroul.
La vârsta de 91 de ani, J.D. Salinger a încheiat capitolul vieţii. Cunoscut pentru opera sa “De veghe în lanul de secară,” publicată prima oară în 1951 şi care s-a tipărit în peste 60 de milioane de exemplare, s-a retras din viaţa publică de mai bine de 30 de ani. Eroul său, Holden Caulfield, tânărul rebel care fuge de lumea adulţilor, a fost de multe considerat ca un continuator modern al Huckleberry Finn. După succesul imediat al cărţii, Salinger a dispărut din viaţa publică, refuzând chiar şi orice fotografie cu volumul său. În 1972, s-a cuplat cu o tânără de 18 ani. Lucrul acesta s-a aflat doar dintr-o singură corespondenţă de a sa. Ulterior, Joyce Maynard, tânăra care a pus capăt realţiei, va publica o carte de succes “A muri pentru”, în care mărturiseşte viaţa sa amoroasă cu celebrul autor.
Dacă Nicolae Manolescu era mai tranşant în primăvara anului trecut, spunând că blogurile nu sunt literatură, Andrei Pleşu este mai nuanţat: “Foarte mulţi (dintre n.a.) scriitorii pe internet par animaţi de o nevoie aproape candidă de a fi inteligenţi. Mai inteligenţi decât ceilalţi internauţi, mai inteligenţi decât guvernanţii şi decât opoziţia, mai inteligenţi decât autorul articolului la care se referă. Toţi visează să se califice într-o competiţie de umbre, ca „băieţi deştepţi”. Foarte deştepţi. Cei mai deştepţi, mai spirituali, mai şmecheri. Sigur că toată lumea care se manifestă public are, în adânc, orgoliul de a impresiona prin anvergură intelectuală şi haz subţire. Dar cei care o fac la lumina zilei, „în direct”, au, măcar, îndrăzneala (uneori paranoică) de a risca.“ Minim-moralistul se referă mai mult la anonimi. Şi câtă energie şi patos s-a mai pus pentru aflarea identiţăţii “teroristei”, care s-a săturat să mai comenteze pe blog, din cauza principialiştilor de condiţie… …
Marius Ghilezan Azi, 28 ianuarie 2010, prietena mea Roxana Iordache
mi-a răsucit cuţitul în inimă. 20 de ani de când Corneliu Coposu putea să dea lovitura de stat. Seniorul avea 300.000 de oameni pe străzi. Muşcam din buze şi priveam la televizor, din îndepărtatul loc al devenirii mele: Timişoara. Putea să o facă. Nu a făcut-o! De cel puţin cinci ori l-am întrebat. De ce nu aţi dat-o? …
Pentru un multimilionar pe care Hannibal l-a desfigurat, pentru un poliţist italian corupt şi pentru agenta FBI Clarice Starling, cea care, după confruntarea cu Hannibal, nu a mai putut să privească lumea cu aceiaşi ochi, vânătoarea finală a început. Toţi, separat, doresc să-l găsească pe dr. Lecter. Şi dorinţa tuturor va fi îndeplinită. Însă numai unul dintre ei va trăi suficient de mult pentru a se bucura de victorie…
De acelaşi autor
Sku: TH357HA
În emisiunea Rordicăi Binder de la Deutsche Welle, poeta Nora Iuga şi traducătoare a Herta Müller, l-a atins la osânza non-poetică pe Mircea Cărtărescu. “Mie nu-mi place să amestecăm borcanele, politicul cu poezia. Poezia rămâne poezie”, a spus domnia sa. În replică, creatorul “Orbitorului” a eschivat, vorbindu-ne despre cum agonizează poezia de 2000 de ani, cum ne tragem cu toţii din trunchiul comun: Eminescu. Când poeta din Germania a elogiat lupta poetului din ţară, aici e vorba de Cărtărescu, cu “autonomia esteticului”, răspunsul a fost şocant: “fiorul poetic face ca Platon să fie viu de 2000 de ani, luptăm pentru Adevăr.”Acultaţi:
Radu Cosaşu
NUVELIST,
sînt incompetent în alimentarea locomotivelor;
sînt incompetent în eternitatea fotosintezei;
sînt incompetent în speologie;
sînt incompetent în cultivarea bujorilor;
sînt incompetent în a înţelege o bujie;
sînt incompe
