Cartea “Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI“, scris? de George Cristian Maior, reprezintă o colecţie de eseuri privind viitorul puterii şi securităţii în lumea internaţională. Analizele autorului se focalizează pe impactul atacurilor teroriste de la 11 septembrie, modul în care statele se confruntă în prezent cu noii actorii non-statali, transformările prin care trec Uniunea Europeană şi NATO, relaţiile dintre Europa şi America, dar şi pe noua geopolitică a resurselor energetice, ideea de legitimitate în relaţiile inter-statale sau pe evoluţia diplomaţiei, serviciilor de informaţii şi armatei în secolul XXI. Novatoare şi curajoasă în concluzii, incitantă prin subiectele abordate, captivantă prin fineţea analizelor, “Incertitudine” acoperă un domeniu foarte puţin studiat în România, cel al dezbaterilor actuale în relaţiile internaţionale. În acest sens, cartea reprezintă atât o abordare teoretică inedită, cât şi un adevărat compendiu academic pentru cercetătorii în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale din România. Titlul cărţii, “Incertitudine” reflectă marea provocare cu care se confruntă atât analiştii, cât şi decidenţii în domeniul securităţii, cea a dificultăţii de a estima cum va arăta lumea în secolul XXI. Această provocare poate fi însă depăşită, consideră autorul, prin dezvoltarea unei reale gândiri strategice pentru a putea face faţă surprizelor viitorului.
De acelaşi autor
Sku: WSHTZCB
… adeseori ceea ce s-a numit “omul providenţial”, “personalitatea istorică” sau “liderul charismatic” s-a transformat într-un tiran, care, chiar dacă nu a instituit un regim politic tiranic, prin ponderea pe care a ajuns să o aibă ca personalitate de referinţă, a încetinit adeseori evoluţiile politice, în aşa măsură încât state puternice au devenit foarte vulnerabile în plan extern sau au cunoscut perioade lungi de stagnare sau chiar de involuţie ori de instabilitate.
Se reiau lecturile urbane. Momentan, doar în Bucureşti. Pe 2 februarie, iniţiatorii campaniei coboară în adâncurile metroului. Câţiva din provincie vor să extindă proiectul. Se mişcă ţara!
La vârsta de 91 de ani, J.D. Salinger a încheiat capitolul vieţii. Cunoscut pentru opera sa “De veghe în lanul de secară,” publicată prima oară în 1951 şi care s-a tipărit în peste 60 de milioane de exemplare, s-a retras din viaţa publică de mai bine de 30 de ani. Eroul său, Holden Caulfield, tânărul rebel care fuge de lumea adulţilor, a fost de multe considerat ca un continuator modern al Huckleberry Finn. După succesul imediat al cărţii, Salinger a dispărut din viaţa publică, refuzând chiar şi orice fotografie cu volumul său. În 1972, s-a cuplat cu o tânără de 18 ani. Lucrul acesta s-a aflat doar dintr-o singură corespondenţă de a sa. Ulterior, Joyce Maynard, tânăra care a pus capăt realţiei, va publica o carte de succes “A muri pentru”, în care mărturiseşte viaţa sa amoroasă cu celebrul autor.
“Cuvântul din cuvinte e o carte cu miză maximă. Îndrăzneaţă stilistic, originală şi bătăioasă. Este parabola unei lumi totalitare, în care, azi, se poate recunoaşte România dintre 1948 şi 1989. Ar fi putut contura o utopie neagră, dacă n-ar fi, în fond, un roman realist, ascuns în limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris în literatura română modernă. Cititorul trebuie să descopere realitatea printre rânduri, să caute subtextul. Cartea Monicăi Lovinescu are 21 de capitole: sunt 21 de feţe ala răului lumii şi cea mai puternică legătura dintre ele este absurdul. Un narator sau, mai des, o naratoare anonimă consemnează scene de viaţa cotidiană. Lumea e schimbată, de nerecunoscut, în cel mai concret mod cu putinţă: munţii dispar, căci totul trebuie să fie nivelat, fără relief, oamenii au nevoie de alte capete ca să trăiască mai departe, plasa de interdicţii riguroase şi permisiuni bine delimitate îi acoperă, îi transformă în anonimi, lipsiţi de personalitate. Cuvintele se golesc de înţeles. Totul poate deveni delict (delictul de “nap porcesc”, delictul de “abajur”), scrisul e un delict, literele sunt sau nu vinovate prin simplul fapt că există” (Ioana Pârvulescu)
Tomul lui Marius Chivu, Cartea cu bunici, este nu numai o instituţie a bunicităţii, cum ar vrea coordonatorul ediţiei să o încadreze, ci o lungă frescă de figuri calde, frumoase, bune.În peste 500 de pagini, diferite personalităţi povestesc despre fiinţele atât de dragi copilăriei şi nu numai.
Versurile lui Angelus Silesius poartă amprenta unui spirit scormonitor, nesupus şi plin de dragoste. Nu e de mirare că meditaţiile lui despre lume şi Dumnezeu au atras mai târziu filozofi precum Leibnitz, Hegel, Schopenhauer, Heidegger şi Derrida, dar şi pe psihanalistul Carl Gustav Jung. La noi, cel dintâi care a tradus un distih din Angelus Silesius a fost Titu Maiorescu. Prima întâlnire a cititorului român cu figura misterioasă a lui Angelus Silesius, într-o minunată ediţie bilingvă, Călătorul heruvimic, ar putea fi o revelaţie.
Dacă Nicolae Manolescu era mai tranşant în primăvara anului trecut, spunând că blogurile nu sunt literatură, Andrei Pleşu este mai nuanţat: “Foarte mulţi (dintre n.a.) scriitorii pe internet par animaţi de o nevoie aproape candidă de a fi inteligenţi. Mai inteligenţi decât ceilalţi internauţi, mai inteligenţi decât guvernanţii şi decât opoziţia, mai inteligenţi decât autorul articolului la care se referă. Toţi visează să se califice într-o competiţie de umbre, ca „băieţi deştepţi”. Foarte deştepţi. Cei mai deştepţi, mai spirituali, mai şmecheri. Sigur că toată lumea care se manifestă public are, în adânc, orgoliul de a impresiona prin anvergură intelectuală şi haz subţire. Dar cei care o fac la lumina zilei, „în direct”, au, măcar, îndrăzneala (uneori paranoică) de a risca.“ Minim-moralistul se referă mai mult la anonimi. Şi câtă energie şi patos s-a mai pus pentru aflarea identiţăţii “teroristei”, care s-a săturat să mai comenteze pe blog, din cauza principialiştilor de condiţie… 
Marius Ghilezan Azi, 28 ianuarie 2010, prietena mea 
Pentru un multimilionar pe care Hannibal l-a desfigurat, pentru un poliţist italian corupt şi pentru agenta FBI Clarice Starling, cea care, după confruntarea cu Hannibal, nu a mai putut să privească lumea cu aceiaşi ochi, vânătoarea finală a început. Toţi, separat, doresc să-l găsească pe dr. Lecter. Şi dorinţa tuturor va fi îndeplinită. Însă numai unul dintre ei va trăi suficient de mult pentru a se bucura de victorie…
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
