Evenimentul de lansare a ineditului volum de poezie “Iubirea e pe 14 februarie” s-a desfăşurat, unde altundeva decât în Expirat, la fel ca-n Împărat şi proletar: “pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,/Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,/Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu feţe-ntunecoase,/ o ceată pribegită,/Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.” Bine ar fi ca tinerii care se pronunţă în slovă şi fumează mai rău ca turcii să apuce barem o parte din gloria eminesciană. L-am auzit printre zgomote pe Gelu Diaconu cum îi spune iubitei că “grija sa dintâi va fi capacul veceului”. Ceaţa n-a fost inspirantă, ci expectorată de către mulţi doritori să particpe. Ce păcat că organizatorii n-au prevăzut puhoiul de mulţime şi nu s-a văzut, nu s-a auzit. Păcat. Andrei Ruse e un tânăr inimos, dar stă mai bine cu scrierea decât cu organizarea. Eh, deh, nu te poţi pricepe la toate.
Păcat că în loc de inspiraţia poetică, spectatorii veniţi buluc au inspirat mult fum de ţigară. Păi,nah, şi Eminescu fuma 100 de ţigări pe zi. Şi vedeţi unde a ajuns:)
În fotografie: Gelu Diaconu (citind), Nicolae Ţone (director Vinea),Andrei Ruse (iniţiatorul proiectului)
Se reiau lecturile urbane. Momentan, doar în Bucureşti. Pe 2 februarie, iniţiatorii campaniei coboară în adâncurile metroului. Câţiva din provincie vor să extindă proiectul. Se mişcă ţara!
La vârsta de 91 de ani, J.D. Salinger a încheiat capitolul vieţii. Cunoscut pentru opera sa “De veghe în lanul de secară,” publicată prima oară în 1951 şi care s-a tipărit în peste 60 de milioane de exemplare, s-a retras din viaţa publică de mai bine de 30 de ani. Eroul său, Holden Caulfield, tânărul rebel care fuge de lumea adulţilor, a fost de multe considerat ca un continuator modern al Huckleberry Finn. După succesul imediat al cărţii, Salinger a dispărut din viaţa publică, refuzând chiar şi orice fotografie cu volumul său. În 1972, s-a cuplat cu o tânără de 18 ani. Lucrul acesta s-a aflat doar dintr-o singură corespondenţă de a sa. Ulterior, Joyce Maynard, tânăra care a pus capăt realţiei, va publica o carte de succes “A muri pentru”, în care mărturiseşte viaţa sa amoroasă cu celebrul autor.
Dacă Nicolae Manolescu era mai tranşant în primăvara anului trecut, spunând că blogurile nu sunt literatură, Andrei Pleşu este mai nuanţat: “Foarte mulţi (dintre n.a.) scriitorii pe internet par animaţi de o nevoie aproape candidă de a fi inteligenţi. Mai inteligenţi decât ceilalţi internauţi, mai inteligenţi decât guvernanţii şi decât opoziţia, mai inteligenţi decât autorul articolului la care se referă. Toţi visează să se califice într-o competiţie de umbre, ca „băieţi deştepţi”. Foarte deştepţi. Cei mai deştepţi, mai spirituali, mai şmecheri. Sigur că toată lumea care se manifestă public are, în adânc, orgoliul de a impresiona prin anvergură intelectuală şi haz subţire. Dar cei care o fac la lumina zilei, „în direct”, au, măcar, îndrăzneala (uneori paranoică) de a risca.“ Minim-moralistul se referă mai mult la anonimi. Şi câtă energie şi patos s-a mai pus pentru aflarea identiţăţii “teroristei”, care s-a săturat să mai comenteze pe blog, din cauza principialiştilor de condiţie… 
Marius Ghilezan Azi, 28 ianuarie 2010, prietena mea 
Pentru un multimilionar pe care Hannibal l-a desfigurat, pentru un poliţist italian corupt şi pentru agenta FBI Clarice Starling, cea care, după confruntarea cu Hannibal, nu a mai putut să privească lumea cu aceiaşi ochi, vânătoarea finală a început. Toţi, separat, doresc să-l găsească pe dr. Lecter. Şi dorinţa tuturor va fi îndeplinită. Însă numai unul dintre ei va trăi suficient de mult pentru a se bucura de victorie…
Tinerii din estul Europei, născuţi în 1989, pot candida la proiectul de networking intitulat “Generation’89″, propus de liderul ceh Vaclav Havel. Cei care au ceva de spus se pot înscrie pe adresa 
Prin Pagini de jurnal, celebrul regizor Alexandru Tatos (9 martie 1937 – 31 ianuarie 1990) s-a prezentat cu delicateţe şi sinceritate pe sine. Şi-a prezentat cu decsteritate nevrozele, dar şi temerile, într-o vreme în care totul era suspect. Înainte de a descrie cu minuţiozitate lumea din jur, s-a judecat cu simplitate pe sine. A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A debutat în 1974 cu serialul August in flăcări, film pe care l-a regizat împreună cu Dan Piţa. Doi ani mai târziu, realizează pelicula Mere roşii, pentru ca în 1978 să revină pe marele ecran cu lungmetrajul Rătăcire.Printre cele mai cunoscute si apreciate filme realizate de Alexandru Tatos se numără Duios Anastasia trecea… (1980) sau Secvenţe (1982).
Rezultatul se dă în teren.
Mircea Cărtărescu Ce vreme şi ce vremuri stranii trăim! Suntem la jumătatea lui martie şi iarna, departe de a fi o amintire, cum ar fi fost firesc, ne aduce în memorie cumplitele ninsori din ’53-’54, tot din martie şi aprilie, de care 
