Cărțile anului 2009 în Statele Unite

Publisher Weekly, cea mai importantă revistă de cărţi din SUA, prezintă topul celor mai vândute opere literare peste Ocean, de-a lungul anului 2009.  Selecţia a fost făcută dintr-un total de peste 50.000 de volume. Toate genurile publicistice sunt reprezentate în Top. Printre acestea, am selectat câteva titluri ale autorilor cunoscuţi şi de către publicul românesc:Sarah Waters (Veghea), Sam Savage (Firmin), Gillian Flinn (Obiecte ascuţite).   The litle stranger  –  Sarah Waters. Cunoscuta autoare a romanelor „Veghea” şi „Din vârful degetelor„, apreciată nu numai de publicul gay din America, dar şi de ceilalţi, vine cu o nouă provocare literară. Se întâmplă prin 1947, autoarea fiind specialistă în romane istorice. Urmele războiului nu erau şterse încă. Doctor Faraday, cu o educaţie aleasă, rămâne medic la ţară, neînsurat. Într-una din zile este dus de mama sa la o familie domnească de unde şterpeleşte o ghindă. Ironizează viaţa plină de fast a burghezilor. Se întoarce în comunitatea sa şi-i permite unei servitoare să doarmă o noapte cu el în pat, pentru că aceasta se temea de fantome. De aici, o adevărată încrengătură de întâmplări, multe neverosimile. Cititorii ei fideli – scrie presa americană – nu au mai fost răsplătiţi, de astă dată, cu pasaje şi acţiuni homosexuale. Cu această carte a fost nominalizată la Booker şi Orange Prize. The Cry of the Sloth –  Sam Savage. Cunoscut pentru celebra sa carte „Firmin„, prin care un şoarece de bibliotecă încearcă să-şi depăşească propria condiţie de rozătoare, o alegorie excepţională despre aspiraţiile celui fără de putere, „Plânsul neputinţei” este povestea unui editor al unui jurnal literar de artă. El caută să obţină titluri de excelenţă, nefiindu-i uşor cu datoriile pe care le are,   cu nevoile fostei neveste şi cu lipsa de perspectivă. Decide să organizeze un festival, care poate să-i salveze bolnavul jurnal sau, dimpotrivă, să-i fie propriu-i Waterloo. Cartea este o disecţie de maestru...

Stelian Tănase – Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu Dej 1948–1965

Stelian Tănase scrie o singură istorie, în care acţiunile liderilor comunişti sunt privite ca un răspuns la vechea problemă a înapoierii României, un răspuns care implică permanent complexe raporturi între elita suzerană (sovietică) şi cea locală. De acelaşi autor...

„Dracula e mort”, ne asigură fostul ambasador american la Bucureşti

Fostul ambasador american la Bucureşti Jim Rosapepe şi soţia sa Sheilah Kast, de profesie jurnalist, semnează împreună cartea „Dracula is dead„, o mărturie despre „O Românie spectaculoasă, din spatele lui Dracula, a orfanilor, a comunismului, cu o cultură vibrantă şi o istorie unică, cu abilităţi specifice secolului XXl care definesc o ţară nouă”. „Ca majoritatea americanilor, impresiile noastre despre Romania inainte de a merge acolo erau legate de Ceausescu, Dracula si copii abandonati. Aproape de indata ce am ajuns, am fost loviti de un nivel ridicat de educatie si cultura, de importante resurse naturale, de la Marea Neagra si raul Dunare pana la munti si la rezerve de petrol si gaze, precum si de fabricile, afacerile si structurile guvernamentale care erau destul de bine dezvoltate – ca in Europa de Vest sau Rusia, nu ca intr-o tara din lumea a treia”, sustin cei doi soti, intr-un interviu acordat jurnalistilor americani,” scriu autorii americani. Acum, James Rosapepe este senator de Maryland, iar soţia sa Sheilah Kast îşi continuă meseria de jurnalist şi este gazda unei emisiuni la un post de radio. Nu pierd, însă, nicio ocazie să vorbească despre România, ţara unde Rosapepe a fost ambasador din 1998 până în 2001. „Chiar şi arhitectura Bucureştiului ne-a surprins. Este un melanj de modern, art nouveau, secolul 19 şi era comunistă. Totul arată că Romania este o ţară modernă, dezvoltată şi explica de ce, între cele doua războaie mondiale, Bucureştiul era numit Parisul din Est”, mărturisesc cei doi în The Baltimore...

Adrian Bodnaru – O legătură de chei

Puţini poeţi au, ca Adrian Bodnaru, un stil numai al lor, un idiolect. Făcând abstracţie de vocabular (care nu spune mare lucru despre structura unei poezii), sintaxa lui e una dislocată, abruptă, ruptă, întreruptă… Retoric vorbind, figurile-i de predilecţie sunt tmeza şi hiperbatul, – adică „tăietură” şi „trecere dincolo, ieşire (din cadru), depăşire”. Ceea ce presupune un, dacă vreţi, „sadism” faţă de sintaxa unanimă şi de obştescul material verbal. În care el, poetul, tăia ca-n carne vie. Order O legătură de chei Preţ @ RON22,95 Qty: Adauga in cosul de...

Andres Trapiello – Când a murit Don Quijote

Acum patru sute de ani, odata cu intrarea în scenă a lui don Quijote, a început o istorie care încă n-a luat sfârşit. Aceasta a fost convingerea care l-a îndemnat pe Andres Trapiello să scrie romanul de faţă. Scurta existenţă cavalerească a lui don Quijote nu s-a terminat într-o zi caniculară de octombrie din anul 1614, cum s-ar putea să creadă unii. Dimpotrivă. Tocmai atunci a început să dea roade. Mai întâi, la cei care au luat parte la ea, nepoata lui, jupăneasa, prietenii, până şi duşmanii săi, iar apoi, până în ziua de azi, la toţi cei care s-au îndârjit să creadă în valorile individualităţii şi în iubire. Nici un om care a simţit chemarea libertăţii şi a simţit apăsarea injustiţiei nu poate să nu se considere descendent al vestitului hidalg din La Mancha. Şi dacă don Quijote s-a războit, nebun fiind, cu morile lui de vânt ne confruntăm şi noi, cei, aşa zicând, întregi la...