Ian McEwan – Grădina de ciment

Fascinantă prin acuitatea detaliilor, Grădina de ciment – povestea unei relaţii incestuoase, magistral gradată, dintre doi adolescenţi, frate şi soră, care îşi îngroapă mama moartă în pivniţă – explorează tensiunea dintre aparenţa calmă, raţională, a vieţii şi impulsurile violente ale subconştientului, care o subminează. De acelaşi autor...

Chuck Palahniuk – Rant

Rant este, aşa cum o spune şi subtitlul cărţii, „o biografie în viu grai a lui Buster Casey” – numele real al personajului central, despre care aflăm încă de la început că este faimos, că pare a fi murit şi că a provocat o epidemie de proporţii gigantice, ce a ucis milioane de oameni. Palahniuk construieşte povestea protagonistului sau într-un mod inedit, din fragmente de istorii orale, opinii „ştiinţifice” şi relatări ale celor ce l-au cunoscut. Rant este, pe rând, copilul care descoperă o sursă misterioasă de monede de aur şi dă peste cap economia oraşelului său natal, puştiul dotat cu un simţ olfactiv extraordinar, elevul care se lasă muşcat de şerpi, păianjeni şi orice alte animale şi insecte, adolescentul rebel implicat în jocuri periculoase şi apoi ţapul ispăşitor – dar şi eroul – responsabil de răspândirea super-epidemiei de rabie. Pas cu pas, autorul creează cu măiestrie un decor distopic impresionant, cel al unei societăţi împărţite în Oameni de Zi şi Oameni de Noapte, amintind de eloii şi morlocii lui H.G. Wells. Naraţiunea dinamică, detaliul şocant şi imaginaţia debordantă a lui Palahniuk fac din Rant un roman cuceritor, o poveste surprinzătoare atât prin evoluţia, cât şi prin finalul ei. De acelaş autor Supravieţuitor Order O sursă de mister Preţ @ RON26,95 Qty: Adauga in cosul de...

Alex Ştefănescu – Cum te poţi rata ca scriitor

„Nu am nici o placere sa pun pe cineva la zid. Si nici n-o fac. Ii stimez pe toti aceia care scriu, fie si tampenii, pentru faptul in sine ca scriu. Ca aspira la ceva mai inalt decat viata prozaica de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este indreptata impotriva lor, ci impotriva cartilor lor. Mi-as dori chiar ca ei sa mi se asocieze, detasandu-se de ceea ce au scris si trecand de aceeasi parte a baricadei cu mine, dintr-un devotament sincer fata de literatura. In sfarsit, mai exista un motiv care m-a făcut sa pierd atata timp cu citirea unor scrieri ratate, un motiv care nu mai tine de simtul raspunderii, ci de o placere a spectacolului. Cartile pe care le-am parcurs constituie un carnaval al prostiei omenesti, al prostiei care sta ascunsa in fiecare om, prost sau inteligent, si asteapta sa se manifeste cu exuberanta. Imi place, recunosc, sa privesc acest spectacol, imprevizibil, pitoresc, si sa rad orgiastic. Toata viata mi-a placut sa rad, nu de cineva, ci cu cineva de ceva. Sa rad, de data aceasta, cu cititorii si, cu putin noroc, chiar cu autorii in cauza, de tot felul de combinatii de cuvinte care seamana cu literatura, dar nu sunt literatura.“ (Alex. Stefanescu) Ce este si ce nu este sub ie • Vulva prehensila • Cu verigheta pe degetul corespunzator… • Cartea ca sedinta de spiritism • Iubita si starea ei de hipotermie • Si microbii sunt oameni… • Tuturor le merge bine… • Poezie si sarmale • Neologismele fac inca o victima • A culege flori cu excavatorul • Poeta care se pisiceste • Libarca pe valuri • Opera docliniana si critica timoftiana • Amorul e un lucru foarte mare… • Deontologie sexuala. De acelaşi autor Bărbat adormit în...

Alessandro Baricco – Barbarii. Eseu despre mutaţii

Un cor al Casandrelor deplange pe multiple voci decaderea culturii contemporane sub asaltul barbarilor consumatori de divertisment din ziua de azi. In raspar cu acest cor, in eseurile de fata, publicate in anul 2006 in foileton, Alessandro Baricco se opreste asupra catorva fenomene ale lumii contemporane, incercand sa inteleaga in ce directie ne poarta. Vinul, fotbalul, cartea sunt printre acestea, alaturi de „imperiul Google”, stapan peste milioane de link-uri ce alcatuiesc universul cunoasterii noastre. O privire retrospectiva aruncata secolului XIX, asupra destinului Simfoniei a IX-a de Beethoven si asupra a doua tablouri ale lui Ingres, il ajuta sa desprinda semnificatia schimbarilor ce ne asteapta. Pentru Baricco, barbarii de care ne temem atata nu vin din afara, ei sunt sămânţa unei noi civilizatii sadita in noi insine, suntem noi asa cum vom arata dupa ce schimbarile generate de tehnologiile contemporane, intre care Internetul, vor fi desavarsit opera de mutatie care se anunta. De acelaşi autor Mătase Fără sânge Ocean...

Ioana Pârvulescu – Întoarcera în secolul 21

Ioana Pârvulescu are pasiunea vagabondării prin secole, aşa cum alţii o au pe aceea a calatoriilor în ţări străine. Întorcându-se acum „la loc”, în secolul 21, autoarea dezminte prin ceea ce scrie afirmaţia că „nicaieri nu-i mai bine ca acasă”, cel putin atunci cand e vorba de locuinta temporala. Dar tocmai sentimentul de inconfort al omului nevoit sa traiască aici si acum genereaza pagini pline de umor, suparare, mirari si, pana la urma, deschidere fata de tot ce ni se intampla. Pentru ca, a recunoscut autoarea intr-un interviu, in ciuda unor periodice accese de mizantropie si revolta isi iubeste si semenii, si tara. Viata unui bloc aflat pe o strada cu nume poetic de langa Cismigiu, in vecinatatea Conservatorului, drumurile pe Calea Victoriei, cele spre Brasov, atmosfera de la Romania literara si adevarate aventuri legate in felurile cele mai neasteptate de carti sunt reconstituite cu verva si iuteala celui care stie ca un cititor din secolul 21 n-are timp de pierdut. Citind Intoarcere in secolul 21 nu si-l va pierde! „Cartea aceasta a crescut odata cu secolul 21. Mi-am consemnat saptamanal, din 2001 pana in 2009, nedumeririle, indignarile, sperantele, meditatiile pe tema lumii in care traim. Fara voia mea, paginile s-au transformat intr-un jurnal, intr-un document al vietii cotidiene din Romania acestui inceput de secol. Daca e vorba, as fi preferat sa tin jurnalul altui timp – sa zicem din perioada 1901 si 1909 – dar nu-i pe-alese: traiesc ce mi se ingaduie. Desi e viata mea aici, nu cred ca exista vreo pagina care sa-mi apartina numai mie. Suntem cu totii in ea. Cumva, cartea aceasta seamana cu secolul in care s-a nascut: e plina de neliniste, desi n-a uitat inca de tot sa rada.“ (Ioana Parvulescu) De acelaşi autor Viaţa începe...