Antony Miall – Ghidul xenofobului. Englezii

O capodoperă în miniatură, un univers în format de buzunar: micile calităţi şi marile defecte ale omenirii, într-o călătorie şarmantă şi ireverenţioasă, plină de umor şi onestitate. Vindecă de xenofobie aproape garantat! „La englezi, creierul este un accesoriu opţional, dar simţul umorului e obligatoriu.“ „Englezii îşi îndrăgesc copiii. Altfel spus, nu-i iubesc cu patimă, aşa cum îşi iubesc câinii, caii, iepurii, pisicile şi chiar dihorii ori nevăstuicile. Necazul cu puii de om este că nu au blană şi nici patru...

Corneliu Turianu – Procedura civilă. Culegere de practică judiciară

Soluţiile sunt însoţite de note explicative şi, uneori, de note critice care exprimă punctul de vedere al autorului pe o anumită problemă de drept. Lucrarea este structurată în 6 titluri referitoare la: competenţa instanţelor judecătoreşti, acţiunea civilă, judecata, hotărârea judecătorească, căile de atac, executarea silită, acoperind astfel principalele instituţii de drept procesual civil. De acelaşi autor Contracte civile speciale. Practică judiciară comentată şi...

Vladimir Losski – După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu

Cititorul va cunoaşte astfel poziţia ortodoxă, exprimată de gânditorul rus deopotrivă nuanţat şi ferm, asupra unor probleme repuse în discuţie de Conciliul de la Vatican II: Adevărul, Tradiţia, semnificaţia conciliarităţii şi a catolicităţii Bisericii în ortodoxie, rolul Sfântului Duh în ecleziologie şi...

Graham Swift – Lumina zilei

Lumina zilei (2003) are aparenţa unui roman poliţist, al cărui pretext este o crimă pasională. Misterul ce urmează a fi dezlegat nu priveşte însă autorul crimei, ci împrejurările care l-au împins să comită acest gest disperat. Povestea dureroasă din spatele asasinatului este relatată din perspectiva anchetatorului, George Webb, detectiv particular şi fost poliţist. Amănuntele crimei sunt dezvăluite treptat, suprapunându-se cu episoade disparate din trecutul acestuia – printre altele, sfârşitul carierei sale de poliţist în urma unui caz nefericit, cu implicaţii familiale majore. Pendularea între trecut şi prezent aduce la lumină zilei drame şi secrete fascinante, ce se întrepătrund într-un montaj narativ complex. Reflecţiile şi întrebările personajului aruncă o nouă lumină asupra întâmplărilor mărunte ale vieţii. Cine este cel urmărit şi cine este urmăritorul? Când trebuie să renunţăm la statutul nostru de observatori pentru a ne implica în acţiunile celor din jur? George Webb caută să descopere resorturile profunde ale acţiunilor umane, iraţionalitatea ascunsă sub aparente, fatalitatea pasiunilor devoratoare. Stilist redutabil, autorul efectuează în acest roman un adevarat tur de forţă. Naraţiunea propriu-zisă este concentrată la maximum, pe parcursul unei singure zile de noiembrie din anul 1997 şi într-un colţ al Londrei delimitat de Wimbledon, Fulham şi Putney Vale. Limbajul condensat, ca într-un raport de poliţie, contrastează în chip admirabil cu subtilitatea răsturnărilor de sensuri şi a observaţiilor neaşteptate. De acelaşi autor Mâine Pământul apelor Ultima...

Mircea Cărtărescu – Frumoasele străine

La fel ca şi De ce iubim femeile, volumul Frumoasele străine este  o colecţie de povestiri care au apărut prima oară în publicaţia 7 seri. Un şir de aproape 60 de texte, cu personaje din lumi diferite, având un umor accesibil, este scris în stilul lui Salinger. Autorul american, făcut celebru prin De veghe în lanul de secară, a folosit o metodă specială, numită de el «Franny si Zooey», un fel de producţie de film de amatori. Întrebat de către un reporter de ce a ajuns la acest stil, Cărtărescu a răspuns  că a fost interesat să obţină un efect de autenticitate.  „Cel mai râvnit şi mai dificil de obţinut efect literar”, precizează scriitorul. Clarifică şi revenirea lui la nota umoristică şi dublul ei tăiş: „Fiindcă îmi place să râd. Fiindcă văd comicul din oameni şi situaţii, de asemenea comicul trist al destinului nostru comun. Fiindcă încerc să rămân copil, să-mi păstrez privirea senină. Râsul, însă, în această carte, e dulce-amar asemenea ciocolatei negre”. Fragment din cartea „Frumoasele străine”: Direct din studio: „De ce vă urăşte, domnule, lumea?” „O dată, by the way, m-a pus naiba să accept o invitaţie la o televiziune complet obscură, despre care nu auzisem nimic. Sunt genul de om care nu ştie să spună nu. A doua zi, în zori, m-a luat o Dacie papuc cu sigla încâlcită a unei televiziuni pictată pe portieră şi m-a cărat prin trei sferturi de oraş, prin nişte zone sinistre din sud pe unde nu mai umblasem niciodată. Am trecut numai pe lîngă spitale, cimitire, o morgă, un magazin pe care era o firmă ce spunea, literalmente, «ASS MARKET» şi nişte străzi pe care erau admise, pare-se, doar dacii de cel puţin patru decenii vechime. Când credeam deja că şoferul – un dubios – o să intre cu maşina în cine ştie ce depozit şi-o să-mi ia gâtul,...

« Older Entries Next Entries »