Herta Müller – Este sau nu este Ion

Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ Volumul reuneşte poezii scrise de Herta Muller folosind cuvinte decupate din reviste, cu precădere din Plai cu boi: texte vaporoase, suprarealiste, jucăuşe. Un deliciu literar şi vizual, poeme şi colaje simultan, un volum care se cere nu numai citit, ci şi privit. Este prima carte scrisă în română a autoarei de la plecarea în 1987 în Germania. De acelaşi autor Regele se-nclină şi ucide Animalul inimii Order Despre poezie Preţ @ RON32,50 Qty: Adauga in cosul de...

Jeremy Bernstein – Albert Einstein şi frontierele fizicii

La şcoală, profesorii n-au fost impresionaţi de Einstein: era un copil visător care nu promitea nimic ieşit din comun. Şi totuşi, în el s-a trezit uimirea faţă de lumea din jur – iar de aici un fel aparte de a privi şi înţelege lucrurile la care alţii, din comoditate, nu se mai gândesc. Aceasta e calea prin care a ajuns să răstoarne tot ce ştiau oamenii despre univers.

Herta Müller – Leagănul respiraţiei

 Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ Leagănul respiraţiei a avut o altă destinaţie. Scrierea Hertei Müller nu era programată să fie prima carte a unui laureat Nobel, nici să fie în ton cu opera care a consacrat-o. Trebuia să fie un volum de mărturii, dar moartea prematură ai eroului Oskar Pastior, poetul supravieţuitor al lagărului sovietic, a făcut ca ea să nu mai fie semnată în doi.  A fost predată editurii germane înainte de a primi Premiul Nobel. „În 2001, am început să-mi notez discuţiile mele cu foşti deportaţi din satul meu”, aminteşte unui reporter german.”Ştiam că Oskar Pastior fusese şi el deportat, şi i-am spus c-aş dori să scriu despre asta. A vrut să mă ajute cu amintirile lui. Ne-am întâlnit regulat, el povestea şi eu notam. Curând însă a apărut şi dorinţa să scriem împreună cartea.“ În 2004, ea şi cu Oskar Pastior, împreună cu Ernest Wichner, au plecat într-o călătorie documentară în Ucraina, în locurile unde existaseră cîndva lagărele staliniste. Într-un alt interviu, Herta Müller vorbeşţe despre „fericirea tristă“ a lui Pastior la revederea lagărului unde muncise şi flămânzise timp de patru ani, mereu la limita dintre  viaţă şi moarte. „Pentru călătorie îşi cumpărase o salopetă. De ce oare? Doar nu trebuie să mai munceşti acolo – i-am spus, şi-am râs amândoi. Acolo, în lagăr, s-a purtat ca unul întors acasă. Lagărul era tinereţea lui.“ În 2006, Oskar Pastior a murit. „După moartea sa, am fost ca paralizată… Abia după un an m-am decis cu greu să mă despart de «noi» şi să scriu singură un roman. Dar n-aş fi putut-o face fără detaliile lui Oskar Pastior din viaţa cotidiană de lagăr.“ Dacă în trecut Herta Müller a prelucrat experienţe personale şi elemente...

Abe Kobo – Harta arsă

Domnul Nemuro, un respectabil om de afaceri, dispare fără urmă. Abia după şase luni, soţia sa, o seducătoare alcoolică, angajează un detectiv privat, oferindu-i ca indicii o fotografie şi o hartă cu greu lizibilă. Personajul, căruia autorul nu-i dă nume, se angajează într-o călătorie plină de imprevizibil. Investigaţiile îl scufundă în mlaştina lumii interlope din Tokyo, cu cluburi de noapte înghesuite pe alei lăturalnice şi bande de traficanţi de o violenţă nestăpânită. Fiecare personaj cu care vine în contact la începutul investigaţiei are o identitate, oferindu-i consecvent veriga lipsă din lanţul de indicii ce asigură structura evenimenţială a poveştii. Dar pe măsură ce evenimentele se aglomerează, personajele se învăluie într-o aură de mister. Nu peste mult timp eroul cade pradă, în acelaşi timp, pericolului exterior şi propriilor obsesii, ce-l fac să-şi piardă limitele identităţii, ajungând să se identifice cu omul pe care îl vânează. „O adevărată operă de artă, originală şi angoasantă.” (The New York Times) De acelaşi autor Bărbatul cutie Chip...

Herta Müller – În coc locuieşte o damă

Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ În coc locuieşte o damă,  este o colecţie bilingvă de poeme – colaje. „bărbatul care nu se adună are un cal mic ca o prună l-a înhămat la creier şi-n trifoi îl cînt-un greier de şi-l plimbă pe peron zici că-i moartea cu breton cînd îşi face ochii roata poţi să vezi bolta-nspicată prinsă-n cuie de calciie ca o rîie” “Im Haarknoten wohnt eine Dame – În coc locuieşte o damă” este o colecţie de poeme –colaje. Dar tehnica (dadaistă) a colajului, evocând folosirea unor cuvinte scoase din pălărie, va rămâne doar o inocentă capcană. Cititorul va descoperi după primele pagini că Herta Müller nu joacă zaruri cu poezia. Sau dacă o face, trişează. Cuvintele sunt rostogolite şi întoarse şi încălzite în pumni atâta timp cât trebuie ca hazardul să nu mai aibă niciun cuvânt de spus. În ritmul cântecelelor pentru copii, se dezlănţuie un univers imagistic de o forţă covârşitoare în care ludicul şi firescul plonjează în spaimă, tenebre şi...