Adlittera Project – Mai există poezie după poezie?
Nu voi da eu un răspuns la această întrebare, ci vă voi lăsa pe dvs., dragi cititori, să-l descoperiţi parcurgând această antologie a concursului Incubatorul de Condeie, aflat la cea de-a II-a ediţie a sa.
Jurizând textele primite, am încercat să găsesc un punct de convergenţă, fie de stil, de temă sau de orice altceva, şi primul (nu şi singurul însă), la care ajungeam în mod inevitabil, era exterior calităţii textelor şi anume: vârsta
câştigătorilor. De la mezinele grupului, Diana Frumosu şi Ana-Maria Lupaşcu, de 18 ani, până la seniorii de numai 20 de ani: Andreea Teliban, Ana-Maria Vijdea, Bianca Dobescu şi Iulia Matei, ceilalţi: Ştefana-Miruna Belea, Elena Gabriela Lazăra, Radu Niţescu şi Vlad Văidean având „venerabila” vârstă de 19 ani! Dar pe cât sunt de apropiaţi ca vârstă, pe atât de mult diferă scriitura lor. Îi apropie o anumită candoare şi prospeţimea scrisului, dar şi forţa de expresie, dar şi o relaxare binevenită şi mult aşteptată după încrâncenatul şi turbulentul douămiism, care pare să dea semne de oboseală, făcând astfel loc unei noi generaţii. Nu întâmplător m-am referit la vârsta câştigătorilor: ei nu sunt şi nici nu pot fi încadraţi generaţiei trecute, doar câteva ecouri vagi din Ruxandra Novac răzbat din textele Andreei Teliban, care însă îşi defineşte cu grijă teritoriul poetic. În plus, câştigătorii, să-i numim noii poeţi, căci e prematur şi categoric imposibil să-i definim ca pe o nouă generaţie, aşadar noii poeţi îşi permit cu nonşalanţă să persifleze însăşi reduta douămiismului – prin poemul „Ce înseamnă să vezi lumea printr-un sul de hârtie igienică”, Vlad Văidean îi dă elegant cu tifla lui Marius Ianuş printr-o scriitură ludică, dezinvoltă şi parodică până-n măduva textului. Diana Frumosu, mezina, trasează o delicată şi tulburătoare hartă a sufletului unui adolescent basarabean unde se întâlnesc iubitul, mama, bunica, bunelul, Nistrul, un mic paradis unde: „Să-ţi fie cald şi atâta/ Doar cald”. Miruna- 3 IDC Poezie. 2011
Ştefana Belea “povesteşte” amintiri din satul ei în perioada războiului şi te captivează într-un univers rural în care apar şi personaje memorabile şi caricaturale, cuplul Mioara şi Ţoi: “atunci mioara l-a blestemat rău, să se aleagă praful de el./așa zicea lumea, că s-a ales praful de țoi numai din gura mioarei.”Radu Niţescu, deja remarcat în cenaclurile bucureştene şi nu numai, surprinde prin entuziasmul viziunilor sale: „în două mii doişpe o să ne iubim grozav/ până când între coapsele tale se va deschide o falie/ şi penisul meu va fi înghiţit de puhoiul de lavă”, dar şi prin tandreţea cu care transformă moartea lui Anais într-o poveste în care „oamenii/ o să se suie unul pe altul/ până la tine”. Iulia Matei vine cu o scriitură firesc-confesivă şi aproape matură: „dimineaţa curge tiptil. sar peste micul dejun beau cafeaua/ şi îmi zic că asta fericirea/ ceva obişnuit o inerţie un impuls primar etc/ pentru că lucrurile mari se întâmplă/ fără voia noastră şi/ mult mai târziu”, în timp ce Bianca Dobrescu îl descrie cu graţie şi îndrăzneală pe misha, un iubit imaginar şi un fel de ideal literar, care în ciuda eforturilor ei nu înţelege “eternul feminin definit în literatură/ acela admirat de pascalopol la otilia”. Ana-Maria Vijdea îşi alege ca personaj pe Zenovia lui Gellu Naum, tentaţiile livreşti nefiindu-le străine noilor poeţi. Elena-Gabriela Lazăra construieşte un univers feminin şi feminizant, unde: „atâtea chestii mici şi neînsemnate/ deranjate de alte chestii mici neînsemnate/ alcătuiesc un mare tot/ mic si neînsemnat totuşi.”, iar Ana-Maria Lupaşcu îşi delimitează un spaţiu nordic, cu afinităţi slave sau norvegiene, cu o siguranţă ce pare să-i infirme vârsta, poezia ei fiind o revoltă mocnită şi care în loc să încheie această antologie aruncă mănuşa următorilor poeţi concurenţi. Să vedem cine o va ridica şi, mai ales, să-i urmărim îndeaproape pe câştigători!
Ofelia Prodan, Președinta juriului IDC, secțiunea Poezie
Bookiseala.ro felicită cîştigătorii acestei ediţii
Miruna-Ştefana Belea
Bianca Dobrescu
Diana Frumosu
Elena Gabriela Lazăra
Ana-Maria Lupaşcu
Iulia Matei
Radu Niţescu
Andreea Teliban
Vlad Văidean
Ana-Maria Vîjdea
Iarba va fi
Ediţia reuneşte într-o singură carte traducerea în română a tuturor operelor majore ale poetului latin Publius Ovidius Naso (43 î.Hr 17 d.Hr.): Amoruri, Heroide, Arta iubirii, Remediile iubirii, Metamorfoze, Fastele, Tristele şi Ponticele.
Ion Horea continuă firul poeziei ardelene ce şi-a decantat specificul la un moment dat în generaţia lui Emil Giurgiucă, poezie în care puternicul sentiment al peisajului local s-a turnat în forme ce profitau de evoluţia generală a lirismului românesc modern. Forme care părăsiseră tradiţia eminesciană spre a-l urma pe Macedonski…
Pe la cenacluri, Andrei Zbîrnea mă enerva cu Adela lui şi cu track-urile fără titlu. Avea metafore forţate şi prea puţină vervă lirică. La niciun an, m-a surprins plăcut de două ori. Odată cu o sală plină ochi a la Legere (clubul din Rosetti) şi a doua oară cu volumul care încheagă trăirile juvenile în volumul de debut Rock în Praga. Citind cu atenţie poemele, mi-am reproşat judecăţile pripite. Iată o carte convingătoare. Praga e doar un pretext pentru a-i scrie lui Adela, o macedoneancă ce are un nume greu de rostit. Nu ştiu dacă femeia a existat sau malurile Vîltavei erau prea spumoase (of ce guleraşe la dame şi la bere), dar poetul m-a surprins între demonstraţia de maturitate a turistului cultural şi stângăcia iubăreţului care, în loc să-i vorbească iubitei despre plutirea norilor, a preferat să poarte un dialog despre ţara lor natală. Cum să filtrezi cu o gagică, gândindu-te la Goran Pandev, de la Internazionale Milano?
Se intersectează multiple linii,
Publicat în 1924, când poetul avea 19 ani, volumul Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare rămâne cea mai cunoscută şi mai citită scriere a lui Pablo Neruda. Un amestec dulce-amar de exuberanţă, pasiune, senzualitate şi dezolare, cartea i-a adus poetului chilian recunoaşterea internaţională, situându-l printre cei mai apreciaţi scriitori ai continentului sud-american.
Poemul politic La masă cu Marx, care dă şi titlul cărţii, nu este doar o lecţie despre comunism, ci se constituie într-o dureroasă interogaţie asupra semnificaţiei colaborării involuntare şi neputincioase la mersul inexorabil al istoriei.
Vine zeppelinul! Vine dirijabilul!” –
„Între poezia «certitudinii eruptive», a «mediumnităţii noastre, a tuturora», şi cea a comediei limbajului, de subminare a previzibilului rostirii, Gellu Naum şi-a conturat un spaţiu de maximă libertate a imaginaţiei, ce contrazice toate convenţiile şi în care intimitatea cu misterul existenţial lasă mereu loc neliniştii, unei straniu-fascinante anxietăţi.” (Ion Pop)
Recomandat de bookiseala.ro
