Ana Selejan – Literatura în totalitarism. 1954. Anul ,,gloriosului deceniu”. Vol 3
În 1954 − anul ,,gloriosului deceniu”, chestiunea centrală − ilustrată prin numeroase decupaje din presa culturală a momentului − este dezbaterea în jurul conceptului de ,,valorificare a moştenirii literare”. Sunt invocate în acest ,,dosar” tematic mai multe nume mari ale literaturii interbelice, între care Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, G. Călinescu, Lucian Blaga, Al. Philippide. Se deschide foarte timid calea către redescoperirea şi valorificarea selectivă şi orientată ideologic a unor autori puşi la index precum Arghezi sau Blaga. Sunt de reţinut, de asemenea, ecourile contradictorii stârnite de apariţia, cu un an înainte, a romanului Bietul Ioanide.
De acelaşi autor
Literatura în totalitarism 1952-1953. Bătălii pe frontul literar. Vol 2
Sku: BSVFEWQPYMBAG
În al doilea volum din Literatura în totalitarism, Ana Selejan continuă radiografierea lumii literare a unui deceniu întunecat, focalizând cu deosebire asupra implicaţiilor congresului organizat de Uniunea Scriitorilor în 1953, prilej cu care se discută, foarte animat, despre ultimele directive de la Moscova privind realismul-socialist în literatură.
De multă vreme se simte la noi nevoia unor studii serioase consacrate fenomenelor celor mai caracteristice din cultura epocii comuniste: realismul socialist, cenzura şi altele. Cu excepţia suitei de cărţi ale dnei Ana Selejan – Literatură în totalitarism – tipărite la Sibiu în anii din urmă, şi a unor cercetări «punctuale» sau colecţii de documente colaterale, n-avem până astăzi nici o abordare sistematică şi exhaustivă a fenomenelor cu pricina.
Orizonturi duble este al patrulea volum din seria de eseuri critice Atitudini literare. Cassian Maria Spiridon se implică în viaţa politică şi culturală a unei Românii ce pare, uneori, că şi-a uitat trecutul cel mai apropiat. De aici, necesitatea de a-i reaminti atât abominabilele închisori comuniste, dar şi inepuizabilele valente ale matricei stilistice în care vieţuieşte.
Întotdeauna m-a impresionat felul în care, plecând din ţară, S. Damian nu s-a desprins de marile ei probleme, ci a părut, dimpotrivă, să le descopere şi să se identifice cu ele. Universitatea din Heidelberg, unde a predat în anii ’80, a devenit un punct de sprijin al scriitorilor români şi al încercărilor lor disperate de a-şi inventa libertatea.“ (Ana Blandiana)
Unul dintre volumele de exegeză universitară ce au marcat generaţii întregi de studenţi. Îmbinând comparativismul cu analiza deconstructivistă a unor opere tradiţionale româneşti, cartea a adus, din momentul apariţiei, un suflu nou, care-şi păstrează prospeţimea studierii unor opere considerate clasice şi intangibile.
Profitând de schimbările de perspectiva pe care le impune trecerea timpului, criticul examinează, cu toate piesele unui voluminos «dosar» în faţă, cariera poetică a lui Ilarie Voronca, proza poematică şi ideile sale despre poezie, în fine, imaginarul poetic şi seria celor mai importanţi topoi, fără să fie neglijate nici cele mai reprezentative puncte de vedere critice (…) formulate de-a lungul anilor.
Înspăimîntătoarea privelişte a literaturii nu ne mai înspăimîntă. Ana Selejan a transformat-o într-un obiect de studiu, i-a revelat – prin punerea în ramă – istoricitatea. O femeie frumoasă şi delicată, care-şi petrece timpul într-o bibliotecă, se numără printre groparii comunismului. Ea nu se lansează în diatribe vehemente împotriva realismului socialist, nu cere pedepsirea promotorilor lui. Trece doar în revistă, cu detaşare, produsele literare ale epocii şi prin aceasta le dezactivează. Titlul cel mai potrivit pentru cărţile Anei Selejan ar fi Cimitirul vesel al literaturii române.
Fără a face concesii şi a se entuziasma ca mulţi alţii de subiectul ales, Antonio Patras îşi relevă inteligenţa speculativă, fineţea decriptărilor şi, mai ales, puterea de a descoperi sensuri noi.
O istorie literară temeinică şi completp a poeziei din perioada de tranziţie spre realismul socialist, în care sunt surprinşi circa 60 de autori.
Alexandru Paleologu este atât de coerent în demonstraţiile lui, încât m-am surprins, citindu-l, că-mi ignor propriile păreri şi mă las fermecat de ale autorului. Extraordinară la el nu este erudiţia pur şi simplu (uimitoare), ci firescul ei. Nimic nu e ostentativ, scos acum, proaspăt, din cărţi, nimic nu e inert material, inutil ideii critice. Referinţa, citatul, parantezele sunt spontane, ca o limbă maternă în care te-ai deprins să-ţi traduci automat gândurile.
Recomandat de bookiseala.ro
