rss feed
articole | comentarii
25.00
Mă simt uimit pe ţărm, ca getodacul
care-a citit abia acum din triste,
convins cum ca Ovidiu-i cogniacul
băut în gări şi-n tren de navestiste
……………………………………………..
Cap d epoet decapitat în bronz…
-Şi câte elegii ai scris Bătrâne?
-Onze!
Sku: TDFUNDHDZD
Scriu cuvinte ce zboară cu un înţeles straniu, mic, ciudat. (Anti-Poezia)
Scriu cuvinte ce zboră cu un înţeles
straniu, mic, ciudat.
Vorbesc de metafore uitate acum, când scriu cuvinte ce sunt goale,
speranţe în literatură mai am, cu greu
un mort în mine se trezeşte la poezie.
Sku: ZUDJDNDS
Ţinutul misterios este accesibil doar Poetului, deoarece doar acesta poate străbate cărările danteşti ale trecutului şi hăţişurile impenetrabile ale viitorului. Doar el poate să reducă o experienţă-limită la un vers memorabil, aşa cum poate să imprime pe o bucată de hîrtie desenul celor mai apăsătoare experienţe. Gabriel Chifu a fost acolo.
Sku: UISMSJSSSS
Vară în New York este un roman despre maturizare, alegeri şi prietenie, o modalitate relaxată şi plină de umor de a vorbi despre viaţă. Înainte de a fi eroina celebrului roman Sex and the City, Carrie Bradshaw a fost o tînără din provincie, atrasă de strălucirea şi promisiunile tărâmului făgăduinţei – New York. Venită pentru a urma un seminar de creative writing, Carrie descoperă atracţiile marelui oraş: o relaţie cu cel mai important tînăr dramaturg newyorkez al momentului, petrecerile boemei oraşului şi ocazia de a-şi face noi prieteni.
Sku: NSNS7SHDBD
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. “Un război murdar” este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui război. radioscopia unei tragedii şi ascensiunea la putere a lui Putin. Cum drumul spre kremlim poate trece pste orice. Eticul dispare cînd manipularea maselor dă în clocot. Morţii nu mai au valoare sau au o alta, aşa cum citim uluiţi amestecul de Gogol şi Beckett din prima parte a cărţii de faţă. C\nd toată lumea e de vină, nu mai e de vină nimeni. Şi nimănui nu-i mai pasă de nenorocirile altora. Dar exsită şi oamani care nu cedează conjuncturii, intereselor, dezintersului, cinismului. Individual sau colectiv. O astfel de jurnalistă a fost Anna Politkovska.
Despre ceceni şi despre Cecenia. Despre conflictele din caucaz, despre Rusia, şi evident, despre Rusia este vorba în această carte. Pagini cutremurătoare. Scrise în timp real.
Şi despre Vladimir Putin.
Anna Poltkovskaia este/a fost o figură admirată şi preţuită în Rusia. Dar şi o voce în lumea internaţională. Asasinarea ei acum cinci ani a produs rumoare peste tot. Dacă nu şi tristeţe şi revoltă neputincioasă. Degeaba s-au solidarizat Vaclav Havel, arhiepiscopul Desmond Tutu şi alte numeroase figuri de prim rang ale vieţii internaţionale, asasinii ei nu au fost prinşi. Şi condamnaţi. Câţiva suspecţi au fost achitaţi din lipsă de probe concludente. Dosarul nu a fost închis. Ancheta trenează, viaţa merge înainte. Germania are nevoie de gaze şi petrol, adevărul poate fi amânat. Realpoltik dă roade în continuare. Se pare că doar adevărul nu e de ajuns pentru a impune adevărul. Ce-ar mai fi nevoie? Nu ştim răspunsul.
Ştim doar că o jurnalistă tenace şi răbdătaore, consecvenţă şi neînfricată a clamat mereu adevărul. Pentru poporul ei rus, pentru profesia de credinţă, jurnalismul, pentru ea însăşi. A fost şi a rămas ziaristă. Într-o ţară precum Rusia, unde dacă nu te protejează funcţia, banii ar trebui să te facă să te simţi invulnerabil. Dar nimeni nu poate fi sigur de nimic acolo unde domneşte arbitrariul şi doar voinţa unui om. Anna Politkovskaia nu a avut funcţii, nici nu şi-a dorit să aibă bani. Să mai amintim cum se vând şi se căpătuiesc jurnaliştii sau intelectualii ?A fost ataşată de nişte valori morale şi de dragostea ei pentru oamenii simpli. Cu o lungă şi frumoasă tradiţie în ţara lui Cehov şi Şukşin. Acei oameni de prisos, de ieri şi de azi. Care trec prin viaţă şi prin istorie, se nasc şi mor cu milioanele dincolo de jocurile – adesea murdare – ale istoriei imediate.
Un război murdar, precum cel din Cecenia, a făcut curat un preşedinte. Este vorba despre cel de-al doilea război cecen şi de Vladimir Putin. Fostul ofiţer KGB, devenit pupila lui Elţin şi apoi ajuns, prin vot popular, Preşedinte al Rusiei. După grozăviile prezentate în această carte. După ororile unui război în care au murit sute de mii de oameni şi o ţară a fost devastată. Patriotismul propagandistic a fost mai puternic decât adevărurile relatate de acestă femeie care a trăit şi relatat războiul prin experienţa ei proprie. Putin a devenit preşedinte pe valul de ostilitate a societăţii ruse faţă de caucazieni. Cecenii au fost consideraţi nişte oameni de mâna a doua. Ce dacă sunt ucişi femei şi copii, bătrâni sau civili nevinovaţi : preţul politic este mare. Putin a câştigat apoi şi al doilea mandat de preşedinte. De ziua de naştere a lui Putin, în noiembtrie 2006 Ana Politkvskaia este asasinată. Ştia cumva că este vînată. Ştia şi de cine, dacă ar fi să fiu ucisă să căutaţi acolo.
Şi arăta spre Kremlin.
Sinistră coincidenţă. Şi acum când scriem aceste rânduri în plină iarnă a lui 2012, Putin este un candidat fără oponenţi creditabili la un nou mandat de preşedinte al Rusiei. Istoria nu face salturi, istoria doar se repetă. Nimic nou sub soarele lumii. Doar adevărul – titlul unei alte impresionante cărţi a Annei Politkovskaia – se pare că nu este deajuns.„A dirty war”( Un război murdar) apare acum şi în limba română. Este a patra carte a Annei Politkovskaia oferită spre luare aminte şi multiple consideraţii cititorilor din România. Poveşti adevărate scrise la cald. O proză de mare vigoare epică se desprinde din aceste pagini nonfiction. Când un general rus ucide vaca unui ţăran cecen, câmd Cecenia devine o ţară fără bărbaţi, când mamele îşi caută copiii morţi care nu sunt niciunde, deja nu ne rămân prea multe de comentat. Şi această carte a Annei Politkovskaia ne atrage atenţia că somnul raţiunii poate naşte monştri. Cazul Colonelului de tancuri Budanov, care a răpit, violat şi apoi ucis o cecenă de 18 ani a ţinut capul de afiş în Rusia preţ de şae ani. Intransigenţa Annei Politkovskaia a fost decisă în mobilizarea opiniei publice şi alertarea autorităţilor pentru condamnarea asasinului. Dar dacă deja ne-am adaptat la această lume cu monştri cu tot şi nu ne mai pasă de nimeni şi de nimic? Aici ar putea răspunde fiecare după conştiinţa lui. În Rusia, în România sau orice colţ al acestei lumi. Anna Politkovskaia a spus tot ce era de spus. Milioane de telespectatori din întreaga lume au urmărit cu emoţie spectacolul festiv cu redeschiderea faimosului Balşoi Teatr. Ce să mai zgândărim memoria noastră cu adevăruri neplăcute ce ţin deja de trecut? Cine să-şi mai bată capul cu asasinarea unei jurnaliste sau să deplângă atâtea alte nenorociri ale acestei lumi? Şi atunci, revenim la interogaţia care nu ne dă pace. Mai foloseşte adevărul la ceva? Şi încercăm un răspuns pe cît de ferm, pe cât de simplu.
DA!Adevărul foloseşte la a fi spus. Şi trebuie asumat, oricât de puţini mai cred în el. Chiar dacă nu mai foloseşte la nimic.
45.00 – 39
.00 Lei
Află secretul care va schimba lumea. Află secretul manuscriselor de la Marea Moartă
Celebrele manuscrise de la Marea Moartă ascund teribilul adevăr despre moartea lui Hristos, păstrat secret vreme de secole întregi. În timp ce investighează o serie de crime dubioase, un fost mercenar şi o poliţistă ambiţioasă ajung la faimoasele documente descoperite abia recent. Săpând tot mai adânc în căutarea firului misterios care uneşte toate acele crime bizare, cei doi se trezesc hăituiţi de un grup de asasini periculoşi care plâng cu lacrimi de sânge şi se cred urmaşii lui Iuda Iscariotul, apostolul hulit al lui Hristos. Dar cuplul aventurier va face tot posibilul pentru a demasca acest secret care va schimba destinul umanităţii… A murit, într-adevăr, Hristos pe cruce?
De la inexplicabila prăbuşire a unui avion în Arizona, fără supravieţuitori, la o crimă sângeroasă petrecută la o universitate londoneză, de la un oraş-fantomă aflat lângă Ciudad de Mexico până la o vendeta ce are loc în Rusia – Evanghelia după Iuda spune povestea plină de suspans a Poporului Ales, a mesajului pe care acesta ajunge să-l dezvăluie omenirii şi a adevărului istoric despre moartea Mântuitorului.
Cel mai bine scris şi mai captivant thriller religios de la Codul lui Da Vinci încoace.
O comunitate secretă este descoperită de nişte savanţi care decriptează un text misterios. Comunitatea este urmaşa lui Iuda, apostolul hulit al lui Isus. Conform noilor descoperiri, Iuda ar fi cel mai iubit discipol, căruia i s-a promis că va conduce întreg pământul. Aşteptând momentul în care va domina lumea, poporul lui Iuda locuieşte sub pământ, bine camuflat într-un hangar uriaş din Mexic, fără legături cu exteriorul. Ce se va întâmpla cu acest popor în clipa în care secretul ameninţă să-i fie demascat?
Adam Blake este pseudonimul unui foarte cunoscut autor din Marea Britanie, ale cărui cărţi s-au vândut în milioane de exemplare. Nimeni nu a reuşit să afle identitatea acestuia, deşi s-au vehiculat câteva nume celebre. Evanghelia după Iuda este primul roman apărut sub acest pseudonim.
Sku: DFGTRHTY
Interesantă surpriză editorială la sfârşit de ani. Până de curând, Eugen Mihăescu era cunoscut doar ca un caricaturist român de mare prestigiu în mass-media americană, dar de mică influenţă politică la Bucureşti, chiar dacă a fost în preajma sistemelor de comandă de la Cotroceni. Nu ştiam despre talentele sale memorialistice. De la “Iliescu contra Iliescu,” volum semnat de Paul Dobrescu (altul care s-a dezis de mentor) şi apărut pe vremea regimului Constantinescu, nimeni nu a mai coborât atât de brutal măştile puterii politice, orchestrate şi emanate în decembrie ’89, în jurul „comunistului de omenie.”
„Între linii,” pentru că aşa se numeşte cartea, ar părea fi o scriere revanşardă, dar nu este. E doar un pictorial al pătimirii noastre. Bun de oferit mai ales celor care şi-au făcut prin anii ’90 un idol din Ion Iliescu. Poate citind sau măcar răsfoind aceste rânduri, scrise cu tuşe groase şi verb aspru, vor înţelege şi ei, măcar în ceasul al doisprezecelea, cuvintele regretatului Ticu Dumitrescu: “Ion Iliescu este nenorocirea şi blestemul acestei naţii.” Mărturiile sunt ale unui om care i-a stat liderului fesenist în preajmă aproape un deceniu.
Eugen Mihăescu a participat la toate campaniile electorale ale lui Iliescu. Curios din fire a aflat, aşa cum ne şi mărturiseşte azi, încă din primii ani că toţi apropiaţii preşedintelui de atunci proveneau din structurile securităţii sau a aparatului de propagandă al regimului ceauşist. “Boda, Secăreş şi Pasti proveneau de la Academia Ştefan Gheorghiu, Opaschi de la Direcţia Culte, Ioan Talpeş fusese cartograful lui Ilie Ceauşescu, Traian Chebeleu provenea din diplomaţie, Ioan Mircea Paşcu şi Mişu Negriţoiu călătoriseră pe timpul lui Ceauşescu în Statele Unite, cu diverse misiuni. Toţi erau agăţaţi de forţele oculte care conduceau ţara,” menţionează graficianul care i-ar fi atras atenţia de nenumărate ori lui Ion Iliescu de existenţa foştilor. La sfatul bătrânului lider comunist, a învăţat să-şi stăpâneaască resentimentele? Cel puţin prin ceea ce evocă nu, dar totuşi ce a căutat să persevereze în greşeala de a-i rămâne alături? N-am înţeles nici în finalul cărţii. Doar că vanitatea îneacă de multe ori raţiunea. Şi pentru că nu s-a înţeles cu “foştii”, care mereu i-au pus beţe în roate, a eşuat lamentabil în PRM. Păcat de anvergura intelectuală a unui om care a reuşit să ridiculizeze pe Ceauşescu pe prima pagină lui New York Times. Citind rândurile de demascare a unui regim înţesat de securişti şi de profitori, mi-am adus aminte de puţinii oameni care nu au abdicat de la principiile morale. Prea puţini răsăriţi din stârpea dâmboviţeană.
Sigur că multe lucruri, noi le ştiam sau le intuiam. Cu ce nimicuri se ocupau colonei şi generali, miniştrii şi prim miniştrii. De tot râsul caricaturizarea diplomaţiei româneşti.
De Eugen Mihăescu mă leagă un eveniment important din viaţa mea. Era prin 1996, la Parlament se pregătea dezbaterea finală cu vreo şaisprezece candidaţi. L-am rugat pe celebrul om de media să mă ajute să-l aduc pe preşedinte în ţarcul ziariştilor. Ştiam că Ion Iliescu se enervează rapid când i se zice ceva de la obraz despre rege. L-a trimis la noi. I-am arătat atunci şefului statului un bilet otrăvit din campania sa murdară, aruncat de forţele armate, pentru că la acea vreme nu existau firme private cu drept de survol, aşa cum recunoaşte şi fostul consilier de imagine. A dat din umeri, semn de necunoaştere. Am insistat: “Chiar credeţi că Emil Constantinescu va aduce Regele pe tron?” Am repetat de vreo trei ori întrebarea pusă, fireşte, în sintaxe diferite. La un moment dat, un ziarist de la “Dimineaţa,” organul de presă citit de Nina&comp, mă apostrofa că nu poate face un interviu cu preşedintele. I-am spus că după 17 noiembrie va avea tot timpul. Iliescu mă ţinea nervos de mână: “Mata, mereu….cu regele!” Voiam doar să-l enervez şi mi-a ieşit. Doar Boda s-a prins şi l-a târât spre sala dezbaterii. Atunci, Eugen Mihăescu l-a făcut hipopotam transpirat. Iar pe mine un puşti, aşa cum apar „între linii.”Eugen Mihăescu i-a cunoscut pe cei din jurul lui Ion Iliescu, eu pe cei din jurul lui Emil Constantinescu. Nu promit nimic. Prea multe asemănări, mă macină. Securitatea e mereu pe tron.
Sku: UUDJSSNSNHS
20 de ani mi-au trebuit s-ajung ce sunt
20 de ani de când sunt pe pământ
20 de ani să-nvăţ ce-i rău şi bine
20 de ani şi te iubesc pe tine
20 de ani dar plin de suferinţă
20 de ani de chin şi umilinţă
20 de ani n-o să-i uit niciodată
20 de ani şi-o dragoste curată
20 de ani şi-0 să am lumea toată
Îţi spun că noroiul atrage banii, iubirea şi moartea. După începutul popasului, corpul se resimte. Va urma un rol major. Lacrimi şi fulgere, sau cine câştigă acum pierde în absolut. Buza craterului ţtie să citească în iris. Volbură şi linişte fără mijloc.
Sku: ZSZNSHSHD
Îndrăgostiţi din copilărie, îşi sorbeau cuvintele unul altuia, iar certurile lor se sfârşeau în hohote de râs. Când Gerry moare, Holly este distrusă: iubitul, cel mai bun prieten, sprijinul ei nu mai este. Dar Gerry a promis că îşi va veghea mereu dragostea. Şi se ţine de cuvânt: el îi lasă lui Holly un pachet cu scrisori care, deschise pe rând, în fiecare lună, vreme de un an, o vor învăţa cum să ia viaţa de la capăt. Pe măsură ce deschide fiecare scrisoare, Holly înţelege sensul schimbării şi al iubirii de celălalt.
Cu ajutorul prietenilor şi al zgomotoasei sale familii, ea învaţă din nou să râdă, să plângă, să cânte, să danseze – să fie mai curajoasă ca niciodată.
De acelaşi autor
Sku: BNVPS7548NV
Reîncarnarea oaselor se petrece in Fabrica de Chipuri, de funcţionarea căreia se ocupă Fotograful. Experimentele, deloc ortodoxe, pe care Fotograful le pune la cale în Fabrica de Chipuri ajung la urechile presei.
A fost o vreme când Fotograful încarcă şi descarcă morţi la Institutul de Medicină Legală. Activitatea asta îl liniştea foarte mult.
Morţii sunt nişte oameni de treabă.
Fotograful se desparte de soţia lui şi se mută singur. Îşi continuă experimentele. Se îndrăgosteşte de o femeie pe nume Moira, care rămâne însărcinată. În ziua când devine tată, Fotograful are un accident de maşină şi îşi găseşte sfârşitul. DAR sfârşitul nu există, el este doar o convenţie.
Sku: FRGTHZTHZ
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
