Zahi Hawass – Tutankhamon
Un excepţional album fotografic care prezintă în detaliu fabuloasele comori descoperite în 1922 de Howard Carter în mormântul faraonului Tutankhamon. Despre acest rege-copil şi despre minunatele bogăţii găsite neatinse în camera lui mortuară s-au scris nenumărate volume, dar această carte, semnată de reputatul egiptolog Zahi Hawass, îi oferă cititorului o perspectivă unică, de mare impact, a acestei descoperiri arheologice de excepţie. Imaginile inedite şi de o calitate cu totul deosebită ale fotografului Sandro Vannini pun în faţa privitorului, ca niciodată până acum, circa 200 de artefacte spectaculoase găsite în situl arheologic. Volumul cuprinde 324 de ilustraţii, dintre care 317 color, precum şi 26 de planşe. Zahi Hawass este secretar general al Consiliului Suprem al Antichităţilor din Egipt şi conduce săpăturile arheologice de la Giseh (Saqqara) şi din oaza Bahariya. A scris numeroase articole, studii şi cărţi despre Egiptul antic, printre care The Royal Tombs of Egypt şi Secrets from the Sand. Sandro Vannini este un fotograf renumit care a lucrat mulţi ani cu Hawass, contribuind, printre altele, cu fotografii la The Royal Tombs of Egypt.
Sku: TSZSNBSHS
Mişcări artistice în pictură este un ghid bogat ilustrat care permite identificarea caracteristicilor fiecărui curent, mai cu seamă în arta occidentală, din Renaştere până în zilele noastre. Prezentarea mişcărilor adoptă o derulare identică pentru fiecare în parte: artiştii cei mai reprezentativi; operele cele mai relevante şi muzeele unde sunt expuse; o reproducere color a operei, comentată, pentru mişcările cele mai importante; o bibliografie la zi. Mişcările artistice sunt descrise şi analizate într-un limbaj accesibil, astfel încât cititorul să poată identifica el însuşi curentele atunci când priveşte operele şi să poată avea o mai bună imagine de ansamblu a istoriei artei. Colecţia de artă oferă o lectură accesibilă şi reprezintă un nepreţuit instrument de lucru pentru înţelegerea artei şi a civilizaţiilor.
Vincent Van Gogh a concentrat în puţinele decenii ale vieţii sale (1853-1890) o experienţă artistică şi existenţială irepetabile, traversând principalele curente ale timpului său, fără să aparţină, în realitate, nici unuia, propunând, dimpotrivă, o viziune cu totul personală a artei ca “semn” al propriului suflet. O viaţă grea, între Olanda protestantă din tinereţea sa, Parisul impresioniştilor şi regiunea Provence din perioda cea mai fertilă a creaţiei sale. Un talent aflat într-un echilibru precar, la limita dintre geniu şi nebunie, cultivat cu trudă, şi totuşi capabil să dea naştere unor capodopere cunoscute în întreaga lume: tablouri pline de culoare, autoportrete cu privirea de o fixitate copleşitoare, nocturne de o poezie halucinantă, peisaje inundate de lumină.
“Îmi revine numai meritul de a fi pictat direct după natură, străduindu-mă să reproduc impresiile mele în faţa fenomenelor schimbătoare şi efemere.” Astfel îşi defineşte Claude Monet, părintele indiscutabil al impresionismului, propria evoluţie artistică. De la debutul cu Experimentele en plein air până la Ciclul nuferilor, care prefigurează calea experienţelor abstracte ale avangardelor din secolul XX, a fost un drum lung, anevoios, dar presărat cu nenumărate capodopere.
O viaţă scurtă şi complicată, câteva capodopere, Parisul boem de la începutul anilor 1900. Mitul şi farmecul lui Amedeo Modigliani (Livorno 1884 – Paris 1920) rezidă într-o imagine caracteristică romantismului târziu, în prototipul unui dandy rebel şi hoinar, artistul damnat, într-un cuvânt – moda. Însă în spatele operei lui Modigliani – o colecţie de chipuri alungite, ochi piezişi, gâturi lungi şi subţiri – se ascunde o tehnică uimitoare, o cultură vastă şi o adâncă legătură de suflet cu lumea şi personajele pe care le pictează.
Leonardo da Vinci este probabil artistul cel mai studiat din toate timpurile. Preocupările lui variate nu numai în domeniul picturii (unde a realizat capodopere precum Gioconda şi Cina cea de Taină), dar şi în cel al ingineriei, al zborului şi al apelor, al muzicii, al teatrului, al tehnicii militare, al anatomiei şi al botanicii au atras atenţia oamenilor de ştiinţă şi a pasionaţilor de orice disciplină. Experienţe complexe au făcut ca în viaţa lui Leonardo să se ascundă o adevărată comoară de informaţii necunoscute şi de noi puncte de vedere sub care ni se prezintă epoca în care el şi-a conceput opera: Renaşterea italiană care a purtat Europa de la Evul Mediu la modernitate.
Dedicat celor aproximativ 250 de ziarişti ucişi la datorie în primii şapte ani ai mileniului III (dintre care 9 de la Reuters), acest album fotografic insolit, cu instantanee uneori terifiante, însoţit de comentarii pertinente despre lumea de azi, este o contribuţie de marcă şi, totodată, o profesiune de credinţă a unor pasionaţi ai presei. Scrisă de 9 ziarişti de la Reuters şi ilustrată cu 534 de fotografii realizate de 227 de reporteri de 70 de naţionalităţi, Lumea, astăzi este povestea în imagini a secolului nostru, momente care au schimbat lumea, fapte care au decis viaţa omenirii, provocări care vor modela viitorul.
Albumul prefaţat in romană, franceză, engleză şi germană conţine o selecţie a celor mai reprezentative tapiserii ale 
Undeva, în nordul României, se află un colţ de rai numit Bucovina. E aproape imposibil să ajungeţi pe acest sfânt pământ şi să nu intraţi într-una din bisericile ori mănăstirile care vă ies la tot pasul în cale. E aproape imposibil să nu vă prindă in vraja sa descântecul obcinelor unduitoare, să nu vă farmece şerpuirile curgătoare ale Bistriţei şi Moldoviţei, să nu vă intrige misterul ciudatelor forme de piatră de pe pantele Munţilor Calimani, să nu simţiti dorinţa de a reveni în satele ei învăluite într-o pitorească atmosferă arhaică…
„Bădiţa are darul de a vedea sufletul în suprarealitatea lui. Vederea încă nu i – a fost tulburată de ritualuri tehnice. Providenţa l-a plasat într-un punct fericit: acolo unde culoarea devine muzică, imaginea poem iar poemul rugăciune. Asemenea pictorului din illo tempore el se lasă hrănit de spiritul comunităţii sale, zugrăvind – o în toate momentele ei esenţiale. Patetismul viziunii sale îl împiedică să judece slăbiciunile omeneşti. Comunitatea pe care o zugrăveşte încă se mai învecinează cu Dumnezeu. Deşi scara ce duce la cer are unele trepte lipsă, personajele sale se încăpăţânează să se agaţe de ea. Însă de această „cruzime” a vederii sale se veselesc până şi îngerii.“
Recomandat de bookiseala.ro
