BOOKiseala – Magazin de cărţi 10 Februarie 2012

„Societatea Junimea n-a fost un loc, n-a fost un grup, n-a fost, în nici un caz, o instituţie plicticoasă, o lecţie de manual, a fost o lecţie de viaţă şi o stare de spirit: aceea care-i însufleţea pe tinerii de vârste cuprinse între vreo 20 şi 30 de ani, întorşi de la studii din străinătate cu gândul de a umple un loc gol pe harta treburilor româneşti. (…) Norocul Junimii în anii ei cei mai buni şi mai prolifici au fost scriitorii de vârf, numiţi azi clasici, împreună cu capul critic al Societăţii, Titu Maiorescu. Însă norocul Junimii în posteritate a fost un scriitor de rang doi, dovadă că istoria literară nu se sprijină numai pe umerii giganţilor. Ca să fie şi să rămână pentru oamenii viitorului mai mult decât o pagină de dicţionar, Junimea avea nevoie de un narator: prezent, activ, implicat, dar mai ales fidel, una dintre cele mai rare calităţi ale scriitorilor. Şi îndeajuns de format în spiritul cărţilor bune ca să nu-şi rateze misiunea. Acest om a existat, şi numele lui este Iacob Negruzzi.“ (Ioana PÂRVULESCU)

Premiul Nobel pentru Literatură, 1968

Povestirile lui Kawabata au frumuseţea unor stampe japoneze, delicateţea şi echivocul lor încărcat de semnificaţii subterane. Textul care dă titlul volumului – Dansatoarea din Izu – este considerat la pièce de résistance; singurătatea şi prima dragoste, căutarea de sine, graniţa precară dintre inocenţa copilăriei şi conştiinţa propriei sexualităţi – acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Când un tânăr ce încearcă să-şi exorcizeze sentimentele de tristeţe şi dezamăgire porneşte într-o călătorie, ea se dovedeşte a fi cu adevărat iniţiatică – pe parcusul acesteia se va îndrăgosti fără scăpare de o frumoasă dansatoare. Însă când, văzând-o goală din întâmplare, va afla că ea nu a intrat încă în adolescenţă, va începe o luptă sfâşietoare între dorinţa şi sentimentul de culpabilitate născut din neaşteptata pasiune.
Textele vizează emoţiile de nestăpânit care însoţesc procesul maturizării, melancolia declanşată de marile incertitudini şi sunt pline de rafinamentul, subtilitatea şi ambiguitatea ce camuflează misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.

În 15 mai 1779 soseşte la şcoala regală militară de la Brienne. Nu are încă zece ani şi vorbeşte cu greu franceza… Va rămâne cinci ani în această şcoală fără să o părăsească nici măcar o zi, fără să-şi revadă familia.

Douăzeci de ani mai târziu, acest copil va deveni generalul Napoleon Bonaparte, stăpân al unei Franţe pentru care la început nu a fost decât un străin. Cât caracter, voinţă, curaj, energie, imaginaţie, ambiţie, putere de a visa, fler şi geniu i-au trebuit acestui băiat smuls din mediul său să devină eroul unei naţiuni?

Acesta este doar începutul unui destin, şi în acest Cântec de plecare, care face să se ivească în iureşul Revoluţiei un general de treizeci de ani care şi-a riscat viaţa de sute de ori, în Arcole sau în deşertul Egiptului, se află sămânţa întregii aventuri imperiale.

„Lumea lui Arpagic este lumea în care tot ce e firesc e miracol. O lume fermecată în care se produce miracolul naşterii dintr-o sămânţă cât o gămălie de ac a unei plante cu frunze şi flori, care, la rândul lor, nasc fructe şi seminţe. Iar pe lângă această minune, nimic nu mai pare de neînchipuit: faptul că animalele citesc, păsările au emoţii, fluturii au idei şi legumele sentimente. De altfel, când am scris prima dintre aceste cărţi, nicio clipă nu m-am gândit că o scriu pentru copii. Mă jucam cu mine însămi. Abia dupa ce, publicând-o, copiii au adoptat-o, am continuat să scriu gândindu-mă la ei ca la nişte parteneri de joc.” (Ana Blandiana în interviul acordat Simonei Chiţan pentru Evenimentul Zilei, 26 oct 2008)

Descoperiţi arta picturii în acuarelă cu ajutorul acestui ghid complet şi concis, pe care îl puteţi lua pretutindeni cu dumneavoastră.

Peste o sută de secvenţe vă arată cum să pictaţi o gamă întreagă de subiecte, inclusiv peisaje, clădiri, oameni şi naturi statice.

Deprindeţi tehnicile esenţiale ale picturii în acuarelă, de la compoziţie, pensulaţie şi estompare la efecte speciale, precum punctarea tuşelor şi adăugarea vernisurilor.

„Melancolia nu are aici nici urmă de sentimentalism, viaţa ce se apropie de sfârşit e încadrată de un chenar al tristeţii de o veselie superioară. Frazele au binecuvântarea graţiei care aduce până şi greutatea în starea de plutire. Par să rămână în permanenţă la suprafaţă pentru că tocmai acolo descoperă o profunzime ascunsă.“ (Die Welt)

„La fereastră nu e doar şarmant, ci şi profund emoţionant.“ (Der Tagesspiegel)

„Luc Bondy întreprinde un joc al explorărilor, rotindu-se în jurul său şi povestind într-un limbaj care farmecă şi demască în egală măsură.“ (Nürnberger Nachrichten)

Ţesătorul de vise este o introducere în filosofie scrisă într-o manieră captivantă, cu intrigă; o carte inteligentă, iscusită şi savuroasă. Uşurinţa în exprimare a lui Bowen, măiestria narativă şi inventivitatea structurală sunt, într-adevăr, foarte impresionante.

Acest ghid este dedicat tuturor celor care îngrijesc copii şi persoane tinere. Suntem conştienţi că, în ziua de azi, abordarea îngrijirii sănătăţii copilului şi a tânărului s-a modificat substanţial. De aceea, ghidul este astfel conceput încât accesul la informaţii să fie rapid şi concentrat, acoperind toate „scenariile” clinice pe care le puteţi întâlni în practica de zi cu zi.

Cuprinde informaţii despre creşterea şi dezvoltarea normală, îngrijirea copilului în familie, îngrijirea copilului în spital, asistarea copilului bolnav, sănătatea mintală, îngrijirea paliativă, urgenţe pediatrice, traumatisme minore, medicamente în îngrijirea pediatrică.

Acest ghid se adresează, în special, asistentelor medicale, dar şi studenţilor în medicină şi psihologie, precum şi medicilor implicaţi în îngrijirea copilului şi a tânărului.

„Teatrul mă interesează în măsura în care îl vedem, trece pe sub ochii noştri, iar apoi s-a terminat… Este sărbătoarea clipei, dar asta nu ne împiedică să ne amintim de ea. Îmi place această scriitură în aer care nu se fixează pe o pagină, dar care impregnează poate memoria unor fiinţe: lor le las moştenire teatrul meu privat, ca să-l salveze şi să se joace cu el. Este un teatru care nu va îmbrăca niciodată veşmintele muncii vizibile, ale strădaniei şi ale sudorii, este un teatru care, fără a fi dans, împrumută de la acesta calităţile de a vorbi despre Dumnezeu sau despre inexistenţa sa, despre solitudine şi despre copilărie, despre flecăreală, acel surplus de comunicare, şi despre tăcere. Aceste lucruri sunt deja suficient de grave pentru a nu mai avea nevoie să le mai adăugăm expunerea muncii.“ (Luc BONDY)

Noddy a devenit puţin cam leneş. Îl pune pe Urechi-Mari să facă totul în locul lui – chiar să-i deschidă un borcan cu dulceaţă sau să-i lege şireturile! Însă Urechi-Mari are un plan iscusit prin care îl va învăţa pe Noddy să se descurce şi singur…

De acelaşi autor

Iată-l pe Noddy. Bicicleta lui Urechi-Mari

CARMEN LAFORET este numele cu cea mai mare rezonanţă din rândurile prozatoarelor contemporane din Spania. La 23 de ani, ea publica romanul Nimic, care avea să creeze adevărate valuri în Barcelona anilor ’40 şi să fie proclamat drept o carte de referinţă a secolului XX, corespondentul latin al romanului-cult De veghe în lanul de secară. La 18 ani, Andreea soseşte la Barcelona unde va urma cursurile universitare. Diferenţele de clasă, jocul păstrării aparenţelor, rudele ciudate care o găzduiesc şi prietenii avangardişti pe care şi-i face la facultate nu sunt altceva decât faţetele lumii în care fata începe să se maturizeze.